Pentru că… Moldova. Asta dacă pe scurt.
Da dacă pe lung e totul descris bine în această filmare operativă a celor de la Centrul Național Anticorupție:
Ai o zdohnitură? Găsești un cumpărător rapid și o dai. El, la rândul lui, se duce la piață și pentru câteva sute de lei primește certificat veterinar și o scoate la vânzare. Și așa este cam peste tot. Cei care cumpără cu anii carne la piață deja își au propriii vânzători de la care iau produse și este neapărat să te duci personal. În caz că se duce altcineva la ei și cumpără nu este neapărat că același vânzători va vinde produs bun.
Al doilea motiv de ce avem ceea ce avem prin piețe și locații de realizare este înțelegerile „de cartel” între băiețașii care controlează piața cărnii în raioane. În Moldova, dacă vinzi carne într-un raion nu poți cumpăra carne în alt raion. O dată poate să treacă dar a doua oară dacă vii, băiețașii repede află și neapărat vor suna la prietenii lor din poliție și te vor opri în drum. Iar dacă te-au oprit menții/musarii din Moldova ei precis vor găsi de ce să se anine și cum să scoată bani.
Anume din cauza la acest „monopolism” și înțelegere „de cartel” nu este convenabil să crești porci buni. Astfel ei fixează și plafonează prețul. Astfel în raioanele de nord prețul e de aproximativ 27-28 de lei per kilogram de carne vie. Pe la Edineț prețul ajunge deja la 32. În Bălți el este de aproape 38 iar la Chișinău liber ajunge la 45 de lei.
Doar că, repet, cei din Chișinău nu vor prea putea cumpăra multă carne de prin Dondușeni pentru că localnicii repede îi vor pune la respect prin intermediul cumetrilor din mentură.
Țineți minte în filmele franceze sunt arătate plecările matinale la piață după produse? Ceva de genul dat ar trebui să existe și în cultura moldovenească. Să știm ce mâncăm și de la cine mâncăm.
Părinții au un obicei – se duc toamna și se aprovizionează cu mere pe toată iarna. Alte produse le au din grădină. Înainte mai cumpărau un porc la mai multe familii pentru a avea carne pe iarnă și nu doar. E un obicei bun pentru că știi producătorul în față și știi de la cine să ceri în cazul în care ceva nu e bun.
În orașe mari, deciziile le fac niște indivizi ca cel din piață care ia bani pentru certificate.
Nu-i lăsați pe alții să decidă pentru voi, asta e hrana voastră, e ceea ce mâncați zi de zi.
Sănătate!
