Nota redacției:
Faptele de mai jos, în mare parte și grosso modo îmi sunt cunoscute de mai demult. În această scrisoare matinală ele sunt descrise mai detaliat, și, cel mai important, sunt date și nume de persoane.
A, și da, lucrul Ambasadei de la Stockholm cu finlandezii este infim. Toți vin la Tallinn. Ei dar asta e abatere lirică.
–
Stimate domnule Luchianiuc,
Înțeleg că audierea domnului Paniș a capturat toată atenția publicului hibrid, așa că propun atenției dumneavoastră o mică istorioară, pe care puteți să publicați pe blogul dumneavoastră ca guest însemnare. Evident, dacă doriți.
Pregătirile pentru vizita Președintelui Republicii Moldova la Oslo, la începutul lunii mai, sunt în toi (partea oficială va avea loc în perioada 6-7 mai dacă nimic nu se schimbă), așa că echipa noastră consideră că este timpul să povestim despre așa-numita ambasadoare nordică, Liliana Guțan, o persoană care supraestimează importanța sa. Unii colegi spun că la rotație în misiunile diplomatice, funcționarii sistemului diplomatic optează pentru ambasadori adecvați și teferi la minte, însă la Stockholm nu este cazul, probabil pentru că dna Guțan n-are nevoie de o echipă, ci doar de asistenți personali, pe care îi supune presiunilor și intimidărilor. O colegă, Irina Cojocaru, și-a încheiat anticipat misiunea și a plecat din sistem din cauza presiunilor, iar alt coleg, Igor Șopin, a fost de asemenea supus intimidărilor și a plecat, având puțin timp până la încheierea mandatului. Consilierul ambasadei, Valeriu Manea, a depus pe data de 15 aprilie cererea privind revenire la aparatul central (apropo, dumneavoastră ați relatat recent despre faptul nesemnării avizului pe contractul de chirie, așa că dl Manea a fost nevoit să stea la hotel pe parcursul misiunii sale relativ scurte).
Sunt sigur că acești colegi vor confirma tot ce am menționat mai sus și vor avea muuuuuulte de adăugat. Pentru astfel de cazuri, conducerea ministerului și serviciul pentru resurse umane au elaborat un know-how – o tactica specială pentru soluționarea conflictelor la locul de muncă, denumită „diplomația tăcută”, sau, în termeni populari, luarea apei în gură cu ochii închiși la ilegalitățile unor șefuleți.
Aici, aș vrea să fac o mică digresiune lirică și să transmit salutări calde domnului Nicolae Popescu, pentru care problemele personalului diplomatic păreau a fi complet indiferente. Primindu-și ordinul direct din mâinile președintelui, a ținut un discurs despre cum a unit echipa și a scos țara din izolarea în care Republica Moldova a stat ani de zile. Prin urmare, tot efortul depus până acum de diplomații care au lucrat anterior și au dedicat viața promovării țării noastre peste hotare a fost minimalizat, ca și cum nu ar fi realizat nimic înainte de venirea domnului Popescu. Mersi mult, dle Popescu pentru scuipă în fața tuturor colegilor din sistemul diplomatic, ne-am spalat toți din aparatul central, și încă a ajuns pentru colegi din misiuni.
Iar acum, după această pauză de reculegere dedicată celui mai remarcabil diplomat, continuăm cu povestea aventurilor ambasadoarei nordice. Doamna Guțan lipsește de la serviciu, fiind prezentă la sediul misiunii doar câteva ore pe săptămână. Mai încercați să sunați la Ambasadă și să întrebați dacă șeful este pe loc. În acest caz, unul dintre colegi a semnalat problema la Curtea de Conturi. Așteptăm cu nerăbdare raportul pentru anul 2023, după ce Curtea de Conturi va termina auditul în luna iunie. Sperăm să aflăm detalii și despre cheltuielile la restaurante trecute ca protocolare, și despre utilizarea mașinii de serviciu în scopuri personale, dar și despre primirea indemnizației de 3,800 de euro pentru absența de la locul de muncă.
Acum, cireașa de pe tort este ascunderea după imaginea Președintelui, cumpărând un articol în mass-media despre evenimente care s-au întâmplat demult (nota red. Articolul nu a fost cumpărat, vă asigur, dar nu mă puteam băga peste textul autorului). Apropo, poza nu este cea mai reușită, dacă sincer. Articolul relatează despre totul și nimic; Celelalte rezultatele sunt fie inexistente, fie inițiate de parteneri de dezvoltare, fie realizate de un angajat al ambasadei, în timp ce „mesia nordică” nu și-a mișcat niciun deget pentru a contribui. Diplomații străini chiar o iau în derâdere prin tot Stockholm, ceea ce devine ridicol, dacă n-ar fi trist. Așa trăim.
Sper că nu v-ați plictisit citind această mică istorie despre oameni mici care se cred mari și tari. Sper, de asemenea, că oamenii vor analiza și vor înțelege că, în spatele unei imagini frumoase, uneori se ascund persoane care nu sunt cele mai potrivite pentru a ne aduce vremurile bune promise într-un pamflet electoral aruncat în coșul de gunoi.
Cu urări de bine,
Echipa actualilor și viitorilor foști diplomați.