fbpx

Și vom fi proști

Titlu copiat de la un editor de carte care are un blog. Fără menționare ca să nu spună după asta soția lui că vreau să mă pun bine pe lângă el.

Ministerul Educației angajează consultanți în diverse domenii. Probabil ar trebui să pună anunțul pe facebook. Acolo sunt sute de experți din Moldova. Sute care știu cum să facă Moldova mai bună. Mii de oameni care se dau cu părerea ce trebuie făcut. Sute de mii deștepți. Majoritatea din ei spun că moldovenii nu sunt proști și nu beau. Și că sondajele internaționale sau statisticile OMS sunt greșite.

Între timp majoritatea din ei devin părinți. Și achită ore suplimentare la grădiniță. Pe urmă achită ”fondul școlii”. Pe urmă vor ca odraslele lor să fie cele mai deștepte și le achită examenele. Ca nu cumva Mărioara să fie mai jos de Ionică. Mai ales la BAC. Pentru ce copiilor acest stres cu examenul. Nu le rămâne deloc timp pentru organizarea Balului de Absolvire. Și da, mai bine să meargă șase ore la croitoreasă să vadă cum îi va sta rochia decât să repete un pic la examenul de geografie. Balul e doar o dată în viață!

Și după asta apar copii la bal îmbrăcați la fel ca și această ucraineancă. Fiică de profesoare de altfel.

Sursă foto: kp.ru

Eu cred că fiecare dintre noi are propriile exemple la Balul de Absolvire.



Un șovinist din Timpul

Respect o bună parte din autorii care scriu pentru Timpul. Mai ales pe Marin. Vă propun să citiți ultima creație a acestuia.

Azi citeam scrierea lui Ion Macovei care e tâmpită în sine. Descrie experiența unei tinere în transportul public din Bălți.

Îmi permit să copii textul în întregime:

––

Câteva blocuri sovietice și o autogară bizară e tot ce mi-a rămas în memorie. Admit că am rămas cu impresii eronate și mă abțin să critic un oraș mutilat, ca mai toate centrele raionale din țară. Până la urmă, contează locuitorii, pentru că, se știe, omul sfințește locul. Și unde poți să-i cunoști mai bine dacă nu la piață sau în transportul public?

O prietenă îmi povestea cum a urcat recent într-un microbuz la Bălți. Venită de la Chișinău, fata era obișnuită cu îmbulzeala în „rutierele” capitalei. Urcau și coborau tineri, bărbați, persoane în etate. La un moment dat, a simțit cum cineva o apucă de guler și o ridică forțat. Cu exclamația tupeistă în limba rusă „Menia talkaiut!” („Mă împing”), o babă i-a luat locul fără să mai atragă atenția la reproșuri privind lipsa de rușine, obraz etc. Aceeași situație e și în autocarele urbane. Odată nu a reușit bine să se așeze pe scaun că a și simțit la spate o geantă străină. O rusoaică în etate, în graba furibundă de a se așeza, și-a aruncat accesoriul pe scaun, chiar dacă pe el stătea deja cineva. Am auzit și anterior că multe persoane în vârstă se comportă foarte arogant la Bălți. Dar nu e vorba de un conflict dintre generații, ci o lipsă elementară de educație și respect, pe care nu o au nici cei de vârsta a treia.

––

Eu l-aș ”pizdi” pentru prostia pe care a scris-o.

Dacă vrei să scrii ceva despre Bălți du-te și documentează-te, mergi în transport. Dar nu scrie aberații.


We are Moldova. Prima zi. Sankt Petersburg. Prima parte

Pe 30 noiembrie seara noi, un grup de nebuni din Chișinău am pornit spre Sankt Petersburg, Tallinn, Riga (unde așa și nu am ajuns) și Helsinki.

Sigur că nu au fost probleme nici la ieșire din Republica Moldova, nici la intrarea în Federația Rusă. Învățați din experiența amară cu vameșii ruși de data asta am ocolit toate punctele problematice care puteau apărea.

Odată ajunși în Aeroportul din capitala culturală rusă am sunat la o companie de taxi. Au promis că în jumătate de oră vin două mașini să ne ducă la hostel unde deja aveam rezervare.

Andrei Cibotaru, Victor Chironda, Iulian Bercu, Sandu Fulea, Nicolae Apostu și Oxana Iuteș la ieșirea din Aeroportul Pulkovo2

E și normal, taxiurile din aeroport iau patru prețuri pentru aceeași călătorie. Exact ca și în Chișinău. Nici o diferență.

Aeroportul Pulkovo2. Sosiri

În Sankt Petersburg pentru prima dată am văzut zăpadă anul ăsta. Și prima dată am simțit frigul de afară. În Chișinău am decolat la +15 grade Celsius, în Sankt Petersburg am aterizat la -9 🙂

Parcarea din fața terminalului ”Sosiri” din Aeroportul Pulkovo2

Au venit taxi-urile. Tot ok. La timp. Am pornit în oraș. Se simte faptul că drumurile sunt recent construite sau reconstruite. Terminalul aeroportului are doar câțiva ani.

Intersecție în trei nivele. Nu departe de Aeroportul din Sankt Petersburg

Prima impresie – drumuri foarte late. Enorm de late.

Bulevardul Moscova din Sankt Petersburg

Și te simți revenit în secolul XVIII uneori 🙂

Porțile moscovite din Sankt Petersburg

Muncitorii din sfera comunală lucrează noaptea pentru a curăți drumul.

Muncitor curățind strada în Sankt Petersburg

Ajunși la hostel am întâlnit aceeași problemă ca și în Sochi – registrarea obligatorie. De data asta ne-a costat doar 150 ruble. Și a completat-o recepționista. Ceea ce ne-a salvat de la chin. Cu toții eram prima dată în hostel 🙂

Andrei Cibotaru studiază sistemul de funcționare a lăcății în hostel

O experiență interesantă. Mai ales când dormi deasupra Oxanei Iuteș. Adică la etajul doi. Dacă ați ști cum țipa când mă întorceam. Probabil credea că vine Sfârșitul Lumii prezis de Maya.

Ritualul de seară executat de Sandu Fulea

Dimineața am făcut cunoștință cu hostelul. Diferiți oameni în el. Adunați de comoditate și faptul că e ieftin.

Acoperișul hostelului cu terasă. Pe fundal un tucano desenat pe peretele casei vecine

Fotografia – proces greu și îndelungat

Biciclete parcate pe iarnă în fața hostelului

Primul lucru pe care l-am făcut e să ducem bagajele la gară. Pe drum am dat de o diversitate de magazine 🙂

Undeva pe bulevardul Lugovski

Metroul din Sankt Petersburg este adânc. Enorm de adânc în comparație cu cel din București.

Escalatorul din stația de metrou ”Lugovski prospekt”

Și un pic de video să vă simțiți pe escalator.

Stația de metrou ”Lugovski prospect”

Era 1 decembrie. Ziua României. În Sankt Petersburg va fi stația cu numele ”București” asta chiar dacă Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse a solicitat să fie schimbată denumirea. Bravo celor din Piter.

O porțiunea din schema metroului din Sankt Petersburg. Două stații planificate pe linia 5.

Peste tot ”We are Moldova”.

Sesiune foto ”We are Moldova” în metrou

Am ajuns la Gara Baltică acolo unde am lăsat în camera de păstrare bagajele.

Gara Baltică

Interiorul Gării Baltice

Anume de acolo, seara, am pornit spre Tallinn cu autocarul.

Autocarul companiei ”LUX Express” din fața Gării Baltice

După aceasta bloggerii și jurnaliștii s-au simțit liberi de a poza!

Victor Chironda pozează în fața Gării Baltice

Mâine urmează partea secundă a însemnării despre Sankt Petersburg.

Partea secundă a zilei petrecute în Sankt Petersburg


Despre comentatori, a câta oară

Eu sunt kaziol. Nu-i noutate în asta. Toți cei care mă urmăresc pe facebook și pe blog știu acest fapt. Comentariile în care sunt înjurat deja nu mă ating și nu îmi fac peri suri.

Înainte nu eram așa. Atunci când mă înjurau căutam adrese, soluții. Pe vreo doi i-am sunat seara pe la 20.00 acasă. Reacția părinților era foarte interesantă când spuneai că îi dai în judecată pentru calomnii. Îmi plăcea procesul mai mult și reacția. Normal că nu aveam în gând să mă judec cu ei.

Asta era demult.

Mai deunăzi Elena Pahomova de la Publika scria pe facebook că poate suporta orice injurie exact până în momentul în care asta trece pe plan personal, privat, familial. La mine e cam la fel. Chiar și acum ”se duce krâșa” când e vorba de familie. Eu nu mă pot bate dar, recunosc, am făcut vreo două ”padle” unor astfel de oameni. Sorry, am spus din start că sunt kaziol.

Săptămâna trecută Plahotniuc a zis că va intenta proces de judecată tuturor care l-au calomniat. Câte 3K euro de căciulă. Eu cred că va fi destul de funny ca oamenii care îl învinuiesc să aducă probe. Marea problemă e că nu dă în judecată bloggerii și presa.

Eu cred că fiecare trebuie să răspundă pentru ceea ce scrie și ce spune.

За базар надо отвечать!

Imagine preluată de pe flavorwire.com