E destul de ok să începi dimineața cu Parler à mon père de Celine Dion la maxim (tre să îi mulțumesc responsabilului de muzică la Radio 7):
După mergi în oraș. Te vezi cu oameni buni. Apare și prima noutate pozitivă. Pentru privesc.eu.
După mergem cu Mihaela la medic. Penultima ecografie a bebitei. Totul e ok. aproape 2 kilograme, 1942 de grame. Probabil deja vreo 1950 când scriu însemnarea. Va avea picioare lungi.
Nu știu cum se va numi, dar eu insist să o numim Renata. Straniu dar mă tem să o văd. Nu știu și nici nu am idee cum trebuie să te comporți cu propriul copil. Mă gândesc uneori că voi leșina. E o altă responsabilitate. Răspunzi pentru un ”boț” de carne vie. Gata. Aici închei. Că încep să curgă lacrimile. Devin sentimental probabil. Sigur că altfel.
O seară bună vă doresc. În final ciupicii Renatei 🙂