Iată acum voi scrie ceva dar nu mai sunt sigur că e așa – Moldova este o țară agrară! Adică asta cel puțin era până nu demult, acum nu mai are idee nimeni ce fel de țară e Moldova și în general dacă mai e țară. Dar nu asta contează în gândul dat.
Agricultura, peste tot în lume, este susținută. Pentru că poți tu avea orice altceva dar dacă nu ai mâncare… ai murit. În ultimii 30 de ani agricultorii din Moldova, în pofida faptului că se cătăie cu mașini scumpe de teren (eu pot să vă asigur că asta e mai mult o necesitate, cu mașini ieftine nu umbli pe dealuri), mereu sunt cu gândul la ziua de azi sau chiar cea de ieri.
Sunt două tipuri de agricultori în Moldova: cei care fac agricultură și încearcă din răsputeri să se diversifice și să mai și plătească impozite la stat și sunt cei care au dus producția la Moscova în camioane și tot în ele aduc banii înapoi. Ei preferă să se pună bine pe lângă guvernare și să nu aibă probleme. Cu părere de rău nicio guvernare nu a luptat cu al doilea tip de agricultori. Și nici acum nu luptă.
Noul ministru, adică cum noul, are deja aproape un an, este mare adept al soiei și a agriculturii eco. O promovează peste tot dar acolo, în vârf, slab de tot se văd problemele agricultorilor de rând.
Cum poți face eco dacă tu ai probleme birocratice peste tot?
Cum poți face eco dacă prețurile se scumpesc pe oră ce trece?
Cum poți face agricultură eco dacă subvențiile se dau doar la agricultorii mici nu și la cei care au utilaje mari care sunt, la o adică, mult mai econome decât cele mici?
Cum poți face eco dacă ministrul umblă doar cu văzutul și se face că nu aude problemele agricultorilor?
Cum poți face eco dacă ministrul nu decide nimic în fond și totul e decis de Vladimir Bolea și prietenii acestuia?
Înainte, pe timpurile lui Filat, Plahotniuc și Dodon, miniștrii din agricultură erau oameni respectați în domeniu, oameni pe care îi știau și cu care agricultorii puteau discuta chiar dacă nu mereu viziunile coincideau. Erau oameni care puteau să influențeze decidenții. Și care se laudă cu o serie de procese finalizate începute încă pe vremea lui Perju, Ciubuc sau chiar Bumacov.
Acum e un simplu pion care face exact cum i se dictează. Ca de altfel și o bună parte din alți miniștri.
A, și încă ceva, despre echipa de PR. O imagine cât o mie de cuvinte (atenție la vizualizări):
Sănătate…