Viața e scurtă, de asta e cel mai corect să ai lângă tine oamenii care ți-o lungesc sau cel puțin nu ți-o scurtează (asta în afară de copii și rude pe care nu-i poți evita).
Anume de asta anii de după facultate, acolo unde inevitabil îți scurtezi anii prin multiplele comunicări am încercat să nu am sute de cunoștințe și variații din domeniul dat.
În această perioadă am înțeles că există oameni și Oameni. Anii de privesc.eu au adus cu sine înțelegerea că în politica moldovenească Oamenii pot fi numărați pe degete. Fix ca și în jurnalistica din Moldova. În jurnalistică procentajul de Oameni este chiar mai mic decât în politică.
Între timp au apărut diverși cunoscuți care se credeau/cred prieteni. Unii, cum e normal la moldoveni, se apucau de bârfit cei cu care, la fel, „prieteneau”. După asta-i vedeai prin companii cu ei și cum le zâmbeau dulce și cum dialogau armonios și melodios și cum chiar deschideau companii împreună.
Unica întrebarea care îmi apărea era: Da oare ce discută ei despre mine?
Este o vorbă bună la moldoveni: lupul păru-și schimbă dar năravul ba. Unica problemă este că, în era Facebook-ului, este mult mai ușor să ai o imagine pozitivă, chiar dacă în familie și în viața de zi cu zi ești un nerod.
O seară frumoasă să aveți!