Departamentul sau Serviciul Vamal (cum se mai numeșe otdelu șela de făcut ruble) este una dintre cele mai stabile structuri din Republica Moldova. Acolo șeful se schimbă foarte rar. Este numit de obicei o figură fidelă personal conducătorului/proprietarului Republicii Moldova la moment.
Zilele ăstea tot citesc istorii despre vameșii din Republica Moldova și mă apucă groaza când îmi amintesc că în următoarea lună ar urma să-i văd mai des.
Eu nu știu cum voi dar eu nu am nicio amintire plăcută legată de vameși:
– ba e un copchil care îmi spune ce-i cu certificatul pe hârtie emise de Estonia pe mașină (de unde să știe debilul că în .ee totul e online și certificatul e economie de resurse)
– ba un debiloid care nu poate înțelege cu mintea lui inexistentă de ce eu am două viniete una cumpărată normal și alta online
– ba un tâmpit care îmi cere să scot totul din mașină pentru că i se pare suspect că i-am răspuns că nu am țigări și nu am fumat în viață. El cu mintea lui de fluture nu înțelege cum e posibil și asta 🙂
Vameșii moldoveni, spre deosebire de alți oameni care respiră nu evoluează. Deloc. Zero. Și aici mă refer la cei care lucrează în posturile vamale exclusiv.
Ei nu evoluează deși lucrează cot la cot cu cei de la Poliția de Frontieră care sunt un exemplu demn de urmat. Oameni care în anii din 2009 încoa s-au schimbat enorm. Bine că ei sunt cei care salută oamenii la intrarea în țară.
De ce Filip cu Whiskey? Pentru că Vama.
