2 commentsLa Sadâc am ajuns în ultima zi activă a expediției. Era duminică, 26 august.
Casa-muzeu ”Nicolae Sulac” se află la intrarea în sat din partea Comratului. De la traseu spre sat duce un drum prost de tot. Intrarea în interiorul curții e frumoasă.
Dar, cum obișnuisem deja, era închisă. În imagine se vede capul lui Andrei. Am sărit gardul și am intrat în ogradă. continuă lectura
0 commentsJoi îi promiteam Constanței Popescu-Mereacre să scriu acest articol.
1. Școala de blogging
Totul a pornit de la anunțul plasat pe net de către Centrul Media pentru Tineri în care se spune despre un curs de blogging pentru tinerii între 12 și 18 ani. Cât de corect e ca cineva la vârsta asta să aibă blog? Cum poate răspunde adecvat criticilor care pot apărea și ataca dur? Cum poate scăpa de influența unor răufăcători care sunt maeștri în arta comunicării virtuale? Asta întreba Constanța.
Destul de interesant anunțul, mai ales partea ”Să fii invitat la offline-uri” 🙂
Bloggingul e ocupația la care tre să ajungi singur, fără cursuri și alte trucuri. Trebuie să vrei să te expui și să vrei să fii cunoscut, sau cel puțin ideile tale să fie cunoscute. În același timp trebuie să ai destulă ignoranță când citești unii bloggeri. Aici e foarte relevant gândul Antoniței Fonari la un comentariu al Ministrului Apărării, Vitalie Marinuță, care se oftica pe facebook cu referire la o tâmpenie scrisă de un ”blogger”: ”El (bloggerul) va deveni important atunci când un ministru îi va da importanță”. Și mai trebuie probabil să îl citez și pe Apostu: ”Ne alimentăm importanța, iar apoi faptul cât de mici și lipsiți de importanță suntem ne mănâncă”.
// Eu mă bucur că în copilăria mea nu existau calculatoare iar Dendy era permis doar câteva ore pe săptămână în week-end.
2. Bloggerii categorici continuă lectura