În toamna lui 2006 Ea mi-a spus că trebuie să ne decidem. Înțelesesem că trebuie să mă gândesc la nuntă. Nu că tare vroiam neapărat, mă gândeam să îi propun prin toamna lui 2007. Să mai strângem bani un pic.
Era 14 februarie 2007.
De dimineață nici în plan să îi propun să ne căsătorim. Motivul – lipsa banilor. Mă gândeam să iau salariul și pe 8 martie să îi cer inima și mîna (sau invers).
Pe la 12 ne-au anunțat că este salariul. Bună noutate. Pe la 13 mi-a ajuns rândul să îl iau. Erau vreo trei salarii de lector/laborant/etc. Cam 2000 lei.
Afară ploua. Torențial. Venise ideea – de ce nu azi? E 14 februarie. Am rugat-o pe colega de facultate Mariana Tacu să meargă cu mine. Să alegem inelul de logodnă.
Am mers prin Sun City, Gemeni, Aureola, Brasco și încă nuș pe unde. În Aureola găsisem ceea ce vroia Ea, un inel ”cu o pietricică mare ca să se vadă”.
Am găsit. Ura!
Rămânea să merg să o întâlnesc după serviciu. Atunci sediul Starnet era pe Maria Cibotari.
Între timp am fost și am cumpărat flori. Am impresia că un trandafir roșu.
Pe la 18.05 am întâlnit-o la intersecția Cibotari cu Dosoftei, i-am dat floarea (un fel de felicitare cu Ziua Îndrăgostiților). După asta m-am pus în genunchi și am cerut-o de nevastă 🙂
A spus ”Da” destul de rapid.
Am mers acasă, să o cer de la mama soacră. Cumpărat vin spumant roz (cum îi place socrei) și bomboane, DoReMi am impresia.
Intrat în casă… și… partea cea mai funny. Afară era ud. De la atâta umblătură mi s-au umezit pantofii. Mi-am luat colțuni uscați dar, pentru a le proteja de pantofii uzi, i-am pus în pachete de plastic mici. Un pachet a ieșit cu tot cu colțun. Partizanul.
După totul a fost ok. Mama soacră a acceptat să o dea 🙂
Fotografia e o parte dintr-o poză de la nuntă așa că scuze de calitate.
