Eu am puțini cumătri. Doar doi au rămas (încă) în Republica Moldova.
Unul din ei a povestit de dimineață o istorie tipică pentru Moldova actuală:
”Tata și-a pierdut toate cele 5 degete de la o mână acum 20 de ani, în urma unui accident.
După vreo alți 14 ani de muncă fizică, în sfârșit s-a lăsat înduplecat să meargă să se odihnească, la mare. Doar că, pașaportul era expirat.
A mers el azi dis-de-dimineață la Registru, filiala Buiucani, să-și facă pașaport biometric.
Și-a luat bilețel, a achitat și ajunge să se fotografieze. Când colo, în momentul preluării amprentelor, este obligatoriu să aplici câte un deget de la FIECARE mână.
Deoarece el nu are degete la a doua mână, evident, procesul s-a oprit iar cererea de obținere a pașaportului – refuzată, până aduce un certificat de la medicul de familie care să confirme LIPSA degetelor. Oare nu era mai simplu omul să completeze o declarație pe proprie răspundere care să rămână anexată la dosar?”
Țară de certificate și porcării. Eu pot să înțeleg când omul e bolnav de ceva care nu se vede sau nu se simte. Dar în cazul în care omul nu are degete de ce e nevoie de certificat?
Ce grad de debilism și birocratizare trebuie să ai ca să ceri certificat că nu ai degete?
Dlor guvernanți, câte secole trebuie să treacă pentru a urni carul din loc?
Asta-i Moldova, bleadi …