Iată o fotografie de la o recepție oficială a Ambasadei Republicii Moldova în Confederația Elvețiană, prilejuită de sărbătorirea a cei 25 de ani de independență:
Frumos, nu? Comunitatea moldovenilor, mai tineri și mai bătrâni. Și, cel mai important, cu copii!
Azi seara, în Tallinn, va avea loc o recepție similară. Doar că fără copii.
Moldovenii care trăiesc în Estonia, o bună parte dintre ei tineri și cu copii mici, au fost rugați să lase odraslele acasă. Am tăcut atunci când am aflat pentru că nu știu regulile. Și în general, din mine diplomat ca din Lupu – român.
Nu voi scrie mari cugetări, pentru că nu am chef și nu se merită. Voi reproduce doar un citat dintr-o însemnare mai veche despre ambasadori:
”Eu credeam că după 2009 ambasadorii trebuie să fie oameni cu viziuni noi, oameni care au participat sau ajutat sau sunt în spirtirul ”7 aprilie”. Oameni care au nu neapărat background diplomatic dar știu ce e bine pentru țară, știu cum să o promoveze și cum să se promoveze. Dacă nu te poți promova tu atunci nu poți promova pe altcineva …”
Și în loc de concluzie: ”Mereu cineva-i cineva da cineva nu-i cineva”. Asta de la Urschi sau Bechet. Nu mai țin minte.