Zilele trecute bloggerii au fost la Aeroport. Trecuse un an de la ultima întâlnire și era corect ca directorul aeroportului, dl Petru Jardan, să povestească ce s-a reușit și ce nu s-a reușit până acum.
Impresiile le puteți citi la Cornel, Dan sau Mihaela. Fiecare cu gândurile și concluziile sale.
Eu mă gândeam la altceva când vedeam fotografiile de la aeroport. Despre cărți de vizită a țărilor care sunt aeroporturile.
În Tallinn la fel se reconstruiește aeroportul. Adică el deja e reconstruit, dar acum se reconstruiește pista de aterizare. Și se închide în fiecare noapte, și se mai întâmplă ca zborurile să aterizeze la Riga sau Helsinki. Și toți știu de asta și nu fac gălăgie.
La noi e cam invers. Toți fac gălăgie deși lucrările se văd cu ochiul liber.
Sala de așteptare a devenit de două ori mai mare. Gate-uri în loc de 3 sunt 8. La intrare este parcare. E curat și fără buticuri ca în tot Chișinăul. La punctul de control nu-s 4 ghișeuri dar 8 etc etc.
Și, cel mai important, parcarea avioanelor și pista de aterizare.
1. Pista de aterizare va fi lungită și întârită. Ce înseamnă întărită? Asta înseamnă că atunci când un Premier va voi tare tare să aterizeze un Boeing 747 să nu se facă valuri pe pistă ca să nu poată ateriza alte avioane.
2. Se termină de construit o parcare bună pentru avioane. Cât nu s-ar dori, traficul pe parcarea actuală nu mai e posibil uneori. Sunt ore în care parcarea e plină.
Și ar mai fi de spus, dar asta o vor scrie bloggerii.
Eu sunt sigur că un astfel de șantier nu a văzut Moldova de la 91 încoa. Și asta este important. Mai ales pentru cei care cântă despre faptul că era mai bine dacă aeroportul rămânea în posesia statului. Probabil acum tot mai aterizam și intram în unicul gate la intrare 🙁
