Dacă nu ar fi fost atât de încăpăţânat Vladimir Voronin nu mai era 2009 aşa cum a fost.
La mulţi ani şi toţi fericiţi!
Dacă nu ar fi fost atât de încăpăţânat Vladimir Voronin nu mai era 2009 aşa cum a fost.
La mulţi ani şi toţi fericiţi!
Toţi s-au apucat de făcut totaluri. Parcă se termină viaţa sau dau raport lui Dumnezeu.
Mâine este o nouă zi.
Mai jos este copiat o frântură de text din cartea “Sex & Perestroika” de Constantin Cheianu, apărută la Editura Cartier în anul 2009.
::::::::::::::::::::::::::
Fiindcă mi-am dorit, firesc, să le fiu pe plac românilor, să le arăt că şi eu pot, că sunt de-al lor, m-am lăsat atras, la rândul meu, de contaminanta probă, cu stângăcia neofitului.
"Ştiţi, le-am zis cu vocea sugrumată de emoţie, în anul 1990, Teatrul Naţional din Iaşi, a susţinut un turneu prin Moldova şi, fiindcă eu însoţeam trupa prin localităţile noastre, am invitat toţi actorii, după unul din spectacole, la nişte rude din satul natal. S-a făcut un ospeţ pe cinste, toată lumea a fost încântată: actorii – pentru primirea caldă, rudele mele – pentru şansa de a vedea în carne şi oase fiinţele mitice în numele cărora demonstrasem în piaţa principală a ţării, adică românii. Dacă totul s-ar fi rezumat la doar atât şi nu ieşea la iveală faptul că rudele mele au un copil care urma să meargă în clasa întâi, întâlnirea putea fi considerată mai mult decât un succes al diplomaţiei populare. Scena însă nu a avut o continuare fericită, din cauza că, în Moldova anului 1990, după proaspăt adoptata Lege a limbii de stat şi trecerea la alfabetul latin, nu era găsit nici brumă de manual cu litere latine, iar actorii din Iaşi nu au avut reţinerea să tacă, oferindu-se, care mai de care, să-i trimită rudei mele câte un abecedar
Bineînţeles, niciunul dintre ei nu a trimis vreodată un abecedar."
Anume această întrebare am adresat-o astăzi în Facebook şi Twitter. Iată răspunsurile:
Iată aşa, dragi oameni care iubesc să se dea bine, prin diferite metode. Să ştiţi cum vă numiţi.