fbpx
Browsing posts in: guest post

Diagnosticul de hepatita C nu înseamnă condamnare, din păcate nu în Republica Moldova

Soțul meu are 50 de ani. Ambii suntem doctori care lucram în sistemul medico-sanitar de 22 de ani. În anul 2001 am aflat ca soțul meu are anticorpi la hepatita C (analiza fiind anti HCV sumar-pozitiv). Am aflat de noutatea data la un moment foarte nepotrivit dat fiind faptul ca eu trebuiam sa fiu operată în centrul oncologic și soțul meu s-a oferit sa-mi doneze sânge, pentru ca este în aceeași grupă sangvină și Rh cu mine. Când am aflat de prezența anticorpilor la hepatita C, noi nu știam care este mai mare problema ori la mine că trebuia sa fie o operație de volum mare și care va fi soarta mea mai departe, ori e problema hepatitei C la soțul meu.

A apărut întrebarea cand și de unde? Credem că s-a întîmplat infectarea prin 1999-2000 cand soțul a simțit o astenie neclară, o pierdere în greutate. Am dat vina atunci pe serviciul lui (care era legat de gărzi de 24 ore pe care le avea până la 12-14 gărzi pe lună). A doua întrebare de unde????? și au apărut 2 ipoteze: vizite la stomatolog și serviciul lui (este în contact cu sânge). Deaceea nu știm de unde și de când a avut loc infectarea. continuă lectura


Noi toți cred că suntem pățiți că ne calcă unii ca pe niște vite în picioare // scris de Valeriu Cațer

Gând scris de Valeriu Cațer în replică Iuliei Semionova

Citesc ultima vreme, fără să vreau, tot felul de comentarii, tâmpenii și idioțenii. N-am nicio treabă – am o grămăzenie de prietenii etnici ruși, rusolingvi, sau oricum le-ar plăcea lor ca să se denumească. Mă doare-n cot.

La fel cum și dumnealor le-ar trebui să ne pase cum ne vrem noi: români sau chinezi! continuă lectura


Dragă PLDM, dacă mori, păi fă-o cu demnitate! // scris de Gheorghe Gonța

Acest gând este transpus pe blog de pe profilul jurnalistului Gheorghe Gonța. Îi împărtășesc opinia de asta îmi permit să o pun și pe blog.

///

Imagini video nu pot sa aibă chiar cu toată lumea, afacerile curate și mai puțin legale nu pot să vi le ia pe toate, la pușcărie nu pot fi băgați toți – nu e vremea lui Stalin.

A participa la noi negocieri chiar și înaintînd cele mai bune și benefice condiții pentru popor, e o prostie – nu conteaza ce veți spune la tratative, important e ce se va arăta la TV, iar în cazul dat, la cîte anume și felul în care se va arăta asta. Și n-o să vă placă deloc, fiți siguri! PD se va descurca, anticipate nu va admite-n curînd și țara va avea Guvern, cred că lista Cabinetului deja-i gata.

E adevărat că le va fi greu primarilor și consilierilor voștri din teritoriu, dar se vor descurca trecînd la celelalte partide de la putere, așa s-a procedat dintotdeauna. Nu pentru că așa-s liberal-democrații, ci pentru că Centrul așa preferă de la independență să-și bată joc: ești de la noi, primești bani pentru localitate, dacă ești din opoziție, caută-ți!

Știți că vor urma plecări din partid și la nivel central, inclusiv Parlament, dar oricît de deștept ar fi cel care va scrie textul pentru comunicatul în care se va anunța plecarea, ultimul tot prost va rămîne cu titulatura de „cumpărat la reduceri”.

N-aveți dreptate, nu e chiar atît de simplu să dau sfaturi anume eu, mai ales pe Facebook acumulînd trei like-uri, eu, care inclusiv datorită relațiilor personale și de afinitate cu dl Filat am făcut și emisiuni părtinitoare, știri nu prea echidistante, dar asta a fost demultișor și e o picătură spre deosebire de Oceanul Pacific de la Chișinău și mulțumesc aici patronilor că nu m-au dat afară pentru asta și-au avut încredere! Și-mi cer iertare de la telespectatori pentru ce a fost.

Mergeți în opoziție, luați-o de la zero, încercați să deveniți cu timpul speranța anilor 2009-2012, iar asta va da roade!

Cu timpul, în viitorul apropiat sau îndepărtat, veți asista și voi la moartea politică a concurentului, dar spre deosebire de a voastră, ar putea fi nu chiar atît de demnă!


N-ai încredere, nu-ți fie frică, nu cere! // Guest post de Valeriu Cațer

Не верь, не бойся, не проси

Traducere poate neinspirată, dar exactă pentru ceea ce se întâmplă la Chișinău.

Un prințip de pușcăriași, care face legea „la Moldova”.

Pentru cei care n-au habar, înseamnă (din jargonul pușcăriașilor de drept comun din perioada stalinistă): să nu ai încredere în ABSOLUT nimeni – nici măcar mă-ta, să nu-ți fie frică de ABSOLUT nimeni – nici măcar de mama dracului, și să nu îndrăznești absolut NICIODATĂ să ceri cuiva, ceva, orice, oriunde, oricui, oricum, orice, oridece.

Pentru că altfel…

Moartea? NU!
Erai, în cel mai bun caz, lăsat să putrezești la budă.

Ce se întâmplă acum în RM?

Nimic deosebit. De 25 de ani, cu vrerea Bucureștilor, nu se întâmplă nimic deosebit,

Dar s-o lăsăm pe asta pe altădată – tot, cum zice moldoveanul, e  în regulă.

Noi nu avem încredere în nimeni, nu e ne frică nici de mama naibii, dar le cerem și românașilor, și rușilor milă – de parcă am fi ai nimănui!

Din toată înțelepciunea rusească, ne-am ales c-o chestie de 2 RUBLE:

Un hoț îl bagă pe altu-n pușcărie, ca să poată fura de unul singur.

Acu’, probabil, tot românul v-a înțelege ce înseamnă HOȚ în LEGE.

altfel zis: jargonul (rusesc) – argoul (românesc)

la Chișinău

1:0 (deocamdată, blea!)


Despre BAC si Diplome // gând furat de la Dart Vaider

Chiar nu am timp să scriu de ce nu e importantă diploma de BAC și faptul că Gaburici nu a mințit, chiar și în 2001 puteai intra la universitate fără BAC. Voi scrie probabil despre echipa de PR a actualului Prim-ministru care îl duce la piețe de-a oaia dar l-a lăsat în fața presei într-un moment oportun pentru a demonstra forță. Dar, mă rog, asta e interesul oamenilor de la partid ca el să nu se ridice în sondaje. Trecem peste. Vă propun să citiți un gând scris de prietenul meu Dart pe facebook.

Lectură plăcută.

–-

Eu am cumpărat diploma de studii superioare.

Da, am plătit mită pentru a trece probele si cind am luat diploma deja eram Art Director la Simpals. Colegii mei de universitate abia încercau să se angajeze.

M-am transferat la fără frecvență în cursul I și m-am dus la lucru, pentru că familia mea nu era capabilă să îmi achite contractul și bătaia câinilor în Chișinău.

Trebuia de lucrat, și asta am facut, am fost și DJ, și paznic, apoi am falsificat niște acte (viza de reședință) și m-am angajat la Franzeluța SA, apoi am plecat de acolo la o tipografie ca să învaț redactore grafice și design, apoi la un studiou de design – ca într-un final să ajung la Simpals, acolo să lucrez fără salariu ceva timp până am început a aduce destui bani companiei și au apărut salariile.

Diploma a fost consolarea psihologică pentru parinți și în momentul când colegii mei terminau universitatea și plecau la strâns malină în Irlanda și Italia, eu deja aveam una din pozițiile cheie în cea mai buna companie de design și video din Moldova.

Privind în urmă, pot să zic absolut sincer – faptul că am renunțat la universitate a fost unul din cele mai bune lucruri care s-au întâmplat cu mine, am cîștigat 4 ani de viață, am învățat multe lucruri și am cunoscut foarte mulți oameni și acum conduc o afacere care plătește impozite de milioane de lei în fiecare an, impozite care indirect merg în universitățile și școlile de care nu am avut eu nevoie.

În Moldova nu se face carte, părinții adoptă o poziție greșită, băgînd odraslele la studii și îngropând bugetul familiei pe balurile și fițele lor.

Gaburici poate și nu a terminat nici o universitate, dar asta nu caracterizeaza nicicum managerul Gaburici. Omul trebuie judecat după fapte, nu după hirtii, 90% din tinerii din Moldova au hârtii, și?
Cu excepția câtorva specialități – nici o profesie nu se învață în universitate. Toate profesiile se fură de la alții. Nu căutați unde o să vă învețe cineva, căutați de la cine să învățați.