fbpx
Browsing posts in: guest post

Despre concursuri pe Facebook // de Sandu Borcea

Datorită domeniului în care activez, deseori mă întîlnesc cu concursurile făcute de companii/oameni pe Facebook.

Nu vreau să zic că sunt oameni/cantore care rup căpustă de pe asta. 🙂

Cred că aceste concursuri pe Facebook sunt o chestie inutilă din punct de vedere al timpului și a banilor/resurselor investite. Deja mi-e silă de like and share, da like la nu știu cine, dă like la nu știu cui etc.

Huinea toată asta. În țările normale concursuile pe Facebook au o cu totul altă încărcătură sau scop. Ele trebuie să îți aducă pe termen lung sau să fidelizeze un client.

La noi, тупа, să ai câte mai multe like-uri și atât. La noi prin concursuri se vrea să arate artificial că pagina respectivă are o creștere de 150 de abonați în 2 săptămâni.

Mare rahat cu nuci de Macadămia.

Și când vezi că în 80 la sută din cei care DAU LIKE sunt oameni care lucrează în cantora respectivă, ap’ îți vine să zici că mare proști mai sunteți.

Sunt oameni care nicioadată nu au interacționat cu brandul tău sau niciodată nu vor interacționa cu brandul tău, dar omul vrea o momeală, o prosteală. Și tu care generezi astfel de concursuri, o dai din start în bară: pornind de la idea falsă ca like-urile generează vânzări. Poate ele și generează numai nu la noi și evident că nu în toate cazurile. Oamenii care se ocupă de promo văd doar acest colac de sălavare, cel mai des.
Dar cel mai des cu acest colac de sălavare se și îneacă.

A venit un dalbafut de nu știu unde și le-a zis oamenilor de pe aceste țări că concursurile sunt salvarea. Iar oamenii de pe aceste plaiuri, cred în breduri, like-uri și alte prostii.

În țările normale, Facebook-ul ajută să crească vânzările, el nu este de bază, – dar la noi el este văzut ca bază, asta e salvarea. Dacă altceva nu știm a face, hai și-om face concursuri pe Facebook. 🙂

La noi nu poate fi ca bază, pentru că la noi sunt doar un tip de oameni, de regulă: nu contează ce fel de momeală e în concursul respectiv, dă să dau cu like-ul. Fie ce-o fi.

Sunt oameni care și-au făcut din asta o profesie, toată ziua like-uiesc și share-uiesc. Nu contează că azi mănâncă cârnat de la Rogob, iar mâine de la Nivalli. It’s free! Se merge pe automat, nu se merge pe conștientizare.

Un like de pe Facebook, trebuie să îl urmărești, să vezi dacă el s-a convertit în cumpărătură FIZICĂ, dacă banii au ajuns în raportul X sau Z de la sfârșitul zilei. La noi mai că nimeni nu îl urmărește. Și acei mari corifei, care se dau atotștiutori în SMM-uri sau alte chestii, nu îl duc mai departe.
În SUA, orice click e urmărit prin codul de bare al cartelei de discount, prin numărul cardului bancar, etc.

Pentru că acolo un click pe Facebook e o investiție, care trebuie recuperată printro cumpărătura fizică.

La noi e doar chestie funny. Că dă bine la imagine sau brand, cred ei.

Eu nu partcip în concursuri de pe Facebook. Sau dacă și am participat (1 sau de 2 ori) am pus like conștient la brandul respectiv, că mie îmi place, ca susțin etc. Eu am organizat multe loterii/concursuri fizice la viața mea. Și cred în loteriile fizice (adică pot să cuantific rezultatul investiilor). Nu sunt norocos în chestii de astea, dar am câștigat vreo 3 luni în urmă, o masă de călcat. Am cumpărat careva praf de spălat de la METRO. 🙂

Mai bine să ai 100 de abonați organic, decât 154280 înfloriți din pod.

Mi-e silă de like and share pentru umbrele, flashti, vopsele de garduri, mătrăsuri, plăpume, seturi de colțuni, lenjerie intimă, o săptămână la fitness, un set de becuri, skrepshi, mouse-uri, căni, abțibilduri, rame foto, zamerzaika în bidon de 5 litri, cârnături, zefiruri la kilogram, braduri, ghirleande, sacoșe, papuci răzmerul 42, pixuri, carnete, bilete de teatru, termosuri, etc.

M-am săturat. 🙂


Despre traninguri, adică țepe // de Sandu Borcea

Ieri Sandu scria următorul text pe facebook. Am decis să-l fur pentru blog. Las să fie.

Imaginea e furată de pe adme.ru:


___

Acest text demult se roia în capul meu. Dar vazand ieri o ilustratie referitor la aceste țepe, am hotarat sa il scriu azi.

În cazul dat nu vorbesc de trainingurile specializate (de exemplu în care se vorbește despre alfametazolidol în mediul galvanic cu raze gama). Vorbim despre traininguri – țepe.

Sunt traninguri bune si treninguri care au de prosti oamenii care vin acolo. Aproape toti care se duc acolo, cred ca, vor reveni in birouri cu cheita magica care iti va rezolva unele probleme.

Cum era acolo Узнал-внедрил-радуйся результатом.

Huinea toată asta, copii. Asta nu merge in 90,99% din cazuri. Pentru ca orice companie este specifica. Stilul de conducere a directorului respectiv este diferit. Iar oamenii vin sa asculte scripturi/aiureli uniformizate. Copy-paste. Nimic mai mult.

În Moldova exista oameni creduli/loshi. Și pe baza acestor oameni s-a dezvoltat o piața intraga de traninguri. Una destul de profitabila. Cu preturi tare mari pentru ce ofera. Bla-bla-bla-uri pentru bani mulți.

Trainingurile se bazează, cred eu, pe lene. Ne este lene sa citim, sa cumpăram cărți bune. Dar nu ne este lene sa cheltuim banii aiurea și să ne frece mozgul unii specialisti.

Eram la un traning de vanzari și o tanti în ochelari ne zicea despre matricea Boston (adică clasificarea produselor/brandurilor: Produsele-vedete, vacile de muls, copii grei și câinii. Eu asta știam de minim 5 ani de la data trainingului. La care mai toată sala a rămas uimita de clasificarea asta, în sensul ca nu au mai auzit-o. Și atunci trainerul este văzut ca un magarajah. Eu stau și ma uit la ei și zic în sinea mea… с Вами все ясно.

Ce este de fapt, un training? O chestie în care vine un nene sau o tanti care are experiența nerelevanta în spate și care are la dispoziție un laptop, flipchart, carioce și ora sa te abureasca. Și tu ai la dispoziție timp în care sa implementezi o chestie spusa de ea.

Oricat de buna idee nu ar fi, nu știu de la cine auzita, ea trebuieste ADAPTATA.

Majoritatea traningurilor reprezintă un colaj de informație, frumos ambalata, comprimata intrun ceas de vreme și prezentata frumos.
Cica pe afis scrie, la un training, de la ora 10 la 18, dintre care:
doar 6 ore sunt pe chestii serioase din tematica trainingului.

Asta e ca și cazul cu profitul but și net. Te bucuri de una, ca vezi o cifra mai mare, dar de fapt e o cifra mai mica ca trebuie sa mai plătești și dijma la stat.

Așa și aici: cica avem 8ore la dispoziție din tre care pe obeduri, coffi braikuri și chestii de protocol se duc cam 2 ore/ Si ramanem cu 2 ore 🙂 In care poti sa bei cafea ieftina la pret de una buna 🙂

Tare as vrea sa ii intreb pe domnii traineri locali (ca cei veniti de afara sunt cat de cat ok) daca tot ce povestesc ei se cunatifica in rezultate reale. Sau sa vad acele companii care au implementat ce au zis la traininguri. Dar anume asa cum le-a zis nenea sau tanti copy-paste.

O cunostinta imi zicea ca la un training despre time management trainerul a intirziat cu vreo 30 minute. Time management…

Abureala cu denumiri.

Traininguri la cheie, departament marketing ideal, etc… Cretinilor…

Nu e bine sa ai un departament ideal si inca la cheie. Ca nu iti construiesti un departament vanzari si marketing in turnul de fildes…

Dacă vrei să nu cheltui bani pe chestii inutile și dacă vrei să îți dezvolți ceva în compania ta, mai bine mergi pe un coach.

Unul bun. Care în primul rand va sta și analiza firma ta de la J la X, va fi disponibil doar tie si reiesind din ceea ce vede el prin analiza, va veni cu solutii. Nu va un trainer de genul, hai mai repede sa inchd sesiunea de azi, ca ma așteaptă alți clienți. Și rezultatul va fi.

Cu vreo 8 ani in urma, la un interviu de angajare (Marina, îl stie cu siguranta) un director ingamfat dar cu creier imi da sarcina sa fac analiza SWOT pentru compania respectiva.

Vin eu peste 3 zile cu tema “nefacuta”. Vin eu cu niciun cuvant scris. La care el ma intreaba, de ce nu ai scris? La care eu ii zic ca sa faci o analiza SWOT ca lumea, trebuie sa am mai multe date, din interior. Si el bucuros imi zice ca eu sunt prima persoana care a spus ca pentru a face analiza SWOT ai nevoie de multe date, nu doar de dorinta de a trece de un interviu. Am fost acceptat.

Așa e și cu trainingurile faci trenunguile de dragul făcutului. Fără a conecta mozgul, atât din partea celui care asculta, cât și din partea celui care livrează aceste traininguri.

Ce imi place cand trainerii sunt blocati de study case… sau intrebari de concretrizare… HOP. Nu este scris in foita… Отмазка lor este discutam dupa… Și când te apropii, zic ca nu au timp sau ca asta e contracost 🙂 Mizerii.

Ca și în cazul concursurilor pe Facebook, la noi e must have. Da bine la companii să treci niște cursuri. Doar atât.

Eu sunt selectiv în trainguri. Adică mă duc la acei care au ceva experiența dovedita în spate. Au făcut ceva și asta se poate vedea. Eu vreau sa merg la niște traininguri… dar la care nu am bani. 🙂

Un trainer bun nu va divulga toate secretele lui. Este ca și în cazul descoperiri unui medicament, laboratorul investeste bani și timp tare mult, ca la urma să vină și sa zică ca eu asta am descoperit. Poftim concurentilor, folosiți-vă. Never.

Mai bine citiți (și veți afla toate acestea, ba chiar mai mult), decât să umblați pe la trainingurile cu cafea ieftină la preț de una buna și în care numărul plăcintelelor și muffinelor este strict limitat. Să nu dea Domnul să vrei mai mult de una. 🙂

Am pățit-o.


Viorel Mardare: ”Omul Universal Moldovenesc.”

Viorel a scris această însemnare fix 4 ani în urmă. Deoarece și-a închis blogul o reproduc aici să poate fi lecturată și de urmași. E valabilă oricând.

///

Doi ani în urmă oamenii noștri au scris despre o curte. Și despre grădinița „Lăstăraș” (denumirea vine de la rusescul cuvânt „Laste”, necesare pentru a înota până la). Postarea este valabilă până astăzi. Mă bucură perenitatea moldovenescului modus vivendi.

Mă mai bucură universalitatea omului moldovenesc. Omul Universal Moldovenesc fojgăiește prin băleguță, încălecând Cayenne-ul, Huienul, Pizdenul, pentru ca spre seară să strălucească la prezentația novoi pricioski ot parikmaher Puțulică.

Oamenii Universali Moldovenești ar putea pune mână de la mână ca să acopere băltoaca din fața uneia din cele mai fițoase grădinițe din oraș — „Lăstăraș”, dacă tot fac ambuteiaj dimineață de dimineață în curtea cu pricina. Dar, eterna întrebare, apare: nahuia? NA-HU-IA? Chirtoacă pentru ce a fost trimis pe Pământ? Ca să astupe borticelele de sub roata Huienului și Pizdenului.

Poză proaspătă, fierbinte, de la Deadea Volodea (lui Deadea Volodea îi vom dedica spațiu aparte pe blogul nostru):

Deadea Volodea a filmat și un filmuleț frumos:

***
Firma „Carla’s Dreams” cântă frumos despre o chestiuță absentă cu desăvârșire la nația noastră — despre integritate.
INTEGRITÁTE f. 1) Caracter integru; sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita omului; onestitate; cinste; probitate. 2) Stare a unui lucru întreg, intact. [G.-D. integrității; Sil. -te-gri-] /

***
Suntem un popor de oameni muncitori. Chirtoacă, suka, ne strică viața.


#VoceaDiasporei: Tanea Crețu

Algerile prezidențiale ne-au demonstrat că ”diaspora” (altfel nu pot denumi, totuși, moldovenii aflați peste hotare) are voce. Eu nu știu dacă va fi o serie de articole sau va fi doar ăsta, vom vedea. Tanea Crețu este stabilită în Spania de 6 ani. Detalii despre ea puteți vedea pe profilul ei de facebook. Totodată vă invit să o urmăriți și pe pagina ”Gânduri acasă”.

Iată ideile ei despre ceea ce a fost, ce este, și ce urmează a fi.

///

În toamna anului 2016 am trăit cu toții o perioadă foarte intensă. Nici cutremurele și nici alegerile din SUA nu ne-au zguduit atât de tare precum campania noastră electorală – alegerea directă (de către cetățeni) a Președintelui Republicii Moldova. Această campanie s-a transformat rapid într-o competiție bolnavă și asta din cauză că în joc erau interese mari. Pe de o parte era Maia Sandu, să recunoaștem, nu foarte mediatizată și cunoscută pană atunci, candidat proeuropean. De cealaltă parte era Igor Dodon, un membru constant al opoziției, un socialist ce și-a costruit ani buni drumul către Președinție (după ce a eșuat în lupta pentru fotoliul de Primar al Chișinăului). Dar alegerile sunt subiect expirat. continuă lectura


Adevărul pe care nu dorim să-l acceptăm

Acestă însemnare este un guest post și este scris de userul ”grădinița”.

––

Ne aflăm în perioada în care volumul de informație este considerabil mai mare decât posibilitatea omului de a oprelucra. Din acest motiv se creează impresia că mulți dintre noi sunt puțin degradați. Această impresie este una generală și ea este destul de gravă pentru conștiința persoanelor ce încearcă permanent să prelucreze tot ce este publicat online sau offline.

Lumea este plină de minciuni, manipulări și, evident, politicieni cu ideile confuze pe care le generează în permanentele lupte atît pe intern în partid, parlament, ministere … cât și cu electoratul încercînd să-și expună regresele pe seama oponenților. În ansamblu unii analiști explică aceste lucruri ca o necesitate vitală a politicii autohtone de a se apăra. Alții folosesc aceste metode pentru a acoperi problemele cauzate de propriu-zis politicul din țara noastră. Acestă metodă este folosită pretutindeni doar că, probabil, într-o formă mai ușoară, sau mai complexă (avem acest exemplu mai la nord).

Noi cunoaștem cine, cît, și de unde a furat dar nimeni nu se întreabă de la cine am furat noi înșiși. Noi știm cum fură unii dar nu vorbim despre asta, pentru că furăm și noi fix așa. Ne ducem la biserică pentru că e la modă și toți ne vor vedea cât de religioși suntem dar credem că mulți bani ne vor aduce fericirea. Toți sunt indignați promovarea prin ”CUMĂTRISM” dar tot singuri ne facem cumătri mai mulți pentru a avea la cine apela în caz că trebuie cineva să ne ”soluționeze” problemele.

Gradul de ipocrizie în Moldova a ajuns la cote maxime, în scurt timp vom ajunge la propria coadă și vom fi nevoiți să ne arestăm singuri pe noi că doar ne pricepem și la avocatură și la procuratură nemaivorbind de guvern și alte organe ”GENErALE”. Ne considerăm deștepți dar nu suntem capabili să facem mai nimic singuri din motiv că nu vrem să ne dam seama ca furăm de la noi însăși. că furăm azi viitorul copiilor noștri, dar și aici zicem că îl vom suna pe cumătrul de la Universitate, sau de la Liceu… ne vom RAZBERI spunem noi fără să înțelegem că ”razbireala” e propriu zis corupție, furt, abuz. Suntem în situație gravă ca societate. Am ajuns să nu respectăm legile din doua motive:
– de ce eu trebuie să respect dacă alții nu respectă;
– dacă nimeni nu mă vede pot să încalc.

Cu așa atitudine economia neagră este deja cea mai importantă forță politică și economică din țară. În discuții private am întrebat unii afaceriști de ce nu plătesc toate impozitele la stat, „Acest stat nu face nimic pentru mine și eu nu consider necesar să achit impozitele”. Bine sau rău dar statul încearcă să menție Spitale, Pensii, Grădinițe, Licee, Universități, ș.a. da probabil nu se vede, da probabil nu se simte, dar anume din motiv că unii nu plătesc alții mai și fură din buget bani de unde să mai avem de dezvoltare …

Acest cerc vicios sa creat de mai mult timp, nu de un an nu de zece, un scriitor de romane detective a zis cîndva „Criminalii se dezvoltă atît timp pînă cînd le permite statul”, în situația Moldovei criminali (legal vorbind) suntem cam toți, toți 100% de populație, măcar odată am dat X lei la medic, educătoare, profesoară, lector, polițist…. dar nu tot corupție e asta? da eu înțeleg că am dat doar 100 lei că alt fel nu se rezolva, că nuștiu ce și nuștiu unde. DAR! e Corupție. În plus cine din angajații de 30 de ani se gîndește la pensi? și evident primește mai mult dar în plic, știu că sistemul de pensii nu e perfect știu că se fură și de acolo DAR noi de ce nu încercăm să plătim ca să avem de unde cere?

Cercul corupției va deveni funia de spînzurat pentru noi în cele din urmă. Cînd acest lucru se va întîmpla ne vom strădui să ne înțelegem? sau să mituim pe cineva? DAR deja nu vom mai avea pe cine că toți vom fi pe această funie.

Tinerii din Moldova vor tot pleca și mai departe. Unii pentru că nu vor să accepte această conjunctură a corupției și prostiei, alții vor pleca să încerce să fure din altă parte! Un emigrant din Moldova la un pahar de vorbă a spus: „Oamenii din Moldova care doresc să schimbe ceva spre bine au unica soluție – schimbarea vizei de reședință”. Cotele prostiei și bîdlismului se tot ridică și am impresia că vom ajunge la canibalism în maxim cincisprezece ani dacă nu schimbăm nimic în cap la noi, sau vorba poetului „Viza de Reședința e soluția corectă”.

Îmi pare rău DAR …

Sursă grafică: execunet.com