O postare probabil plictisitoare sau prea desfășurată pe alocuri. Undeva fapte, pe alocuri frustrări personale…
“Не судите строго”
Voi încerca să fac o ușoară introducere povestind despre un Hackathon organizat recent în Republica Moldova. Este vorba despre „Tineri pentru vârstnici: împotriva singurătății” iar subiectul abordat a fost dezvoltarea unei aplicații dedicată persoanelor vârstnice, pentru a-i ajuta să fie mai conectați digital și să combată singurătatea.
Ați auzit corect, pentru a combate singurătea la cei vârstnici, oferirea ajutorului tangibil nu mai este considerată o soluție suficientă, iar despre faptul că simplu trebuie să-i mai vizităm din când nici nu se discută… Avem timp și bani (probabil) pentru a crea vreo inteligență artificială să aibă grijă de sănătatea psihică a celor vârstnici.
Asta au și făcut conform comunicatului de presă, unde echipa câștigătoare a creat un asistent vocal inovativ (nu) pentru a întreține dialoguri cu bătrânii și a-i ajuta să nu se simtă singuri. Pe mine probabil mă deranjează din două considerente această soluție câștigătoare a acestui Hackathon:
- Unu la mâna, această soluție există pe piață mai bine de câteva decenii, iar primul asistent vocal a fost inventat prin anii 60 conform acestui articol. Personal mi-ar fi rușine să pun cuvântul “inovație” lângă această “bicicletă” inventată și reinventată de zeci de ori pe parcursul istoriei.
- Doi la mână, generația din care fac parte, cea adolescentă mai exact, a fost studiată intens și s-a demonstrat în multe studii și articole că fiind cea mai conectată generație din toate timpurile, avem cea mai mare predispunere și ocurență a simptomelor de singurătate, anxietate și chiar depresii.
Nu m-ar împinge nici o reclamă sau specificație tehnică să las vreodată un asistent AI să discute cu buneii mei pentru a le îmbunătăți starea de bine.
Considerând premiul de 15.000 USD mi se pare câteodată că aptitudinile de spălare a banilor din ONG este ceva înăscut în Moldova. De altfel nu e primul eveniment de așa gen care se termină cu doar încă o idee care nu ajunge nicăieri. De ce nicăieri ? Sper să va faceți o idee mai departe în acest articol.
Tinerii sunt bravo, aici nu ”mă sporesc” și nu încerc să-i îi denigrez, dar având încercări în trecut de a crește un startup în Moldova, câștigând și eu un hackathon de genul, cumva știu pe unde se pun bețele în roate mai departe.
Să încep cu ODA sau oDă sau ODIMM, sau cei care degrabă vor rămâne fără oficiul pe Ștefan cel Mare… Pentru cei care nu cunosc, ODA este abreviere pentru Organizația de Dezvoltare a Antreprenoriatului. O organizație cu un potențial imens, și cu niște bugete de la donatori și mai imense. Banii care sunt oferiți Republicii Moldova pentr investiții în antreprenoriat sau IMM-uri ajung la ODA, că într-un final ODA să-i distribuie proiectelor cu potențial. ODA caută potențial în următoarele domenii:
Multe chiar atractive, dar și într-un moment dat care ajung să dezamăgească. Să luăm exemplul categoria “Inovații digitale și start-upuri tehnologice” unde finanțarea oferită este de 80% contribuția programului și 20% contribuția proprie.
Totul începe să dezamăgească abia la urmă când afli formulele de calcul de la ODĂ privind divizarea acestor 80/20 când afli că donatorii, organizații internaționale, sunt neplătitoare de TVA, iar acele 20% TVA din procurari ajung să fie tot din contribuția personală. Astfel din propria experiență, într-un proiect investițional de 400.000MDL ajungeam să pun de la mine ~180.000MDL (~45%) conform formulei propuse, ceea ce este foarte departe de 20%. Mulți închid ochii și aplică mai departe pentru că deja au muncit mult până la această etapă și și-au asumat deja cele mai mari riscuri.
În 2022 ODA a acordat finanțări din granturi în valoare de 162 mln MDL.
Sursa: Raport ODA 2022
Impresionant. Și totuși dacă ne gândim că în anul 2022 statul ( și nu doar ) a oferit în subvenții agricole peste 1.5 miliarde de lei.
Sursa: Proiectul Openmoney
Și mulți vor spune “nu mușca mâna care te hrănește”, dar deseori mi se parce că lumea uită că agricultura tot este o afacere, care are riscuri la fel ca oricare afacere. Și de ce ar trebui să-i ajutăm pe ei mai tare dacă tot ce generează într-un final datorii pe care ei așteaptă să le acopere statul, și sunt nemulțumiți când nu o face. Ați auzit undeva să vină să protesteze vreo companie IT sau de confecții pentru că statul nu le achita datoriile la banca?
Există priorități și câteodată aceste priorități, sau mai degrabă realități, nu au tangență cu adevărate necesități economice ale țării.
De alte organizații din Republica Moldova, de genul Startup Moldova tac în genere. Sunt o agenție de PR din înțelesul meu. Conform raportului publicat la ei pe site, se bucură de 11 companii care au primit finanțare în valoare de 11 mln USD de la fonduri de capital de risc extern. Dar totuși reușesc să facă eventuri mai pompoase decât ODA 🙂
Poate stupid sună, dar, de ce Startup Moldova nu conlucrează cu ODA? Trenurile parcă duc spre aceeași gară, rezultatul așteptat e același: “dezvoltarea economică a Moldovei”. Sau sunt vise de un tânăr prost…
Hackatoane – “lahatroane”, oDă, și lăutari chipeși în cadrul evenimentelor Startup Moldova…
Spuneți sau visați la ce doriți… dar toate într-un final vin să creeze noi idei de afaceri, pe care aș vrea să le încurajăm la noi acasă. Cu un pic de moralitate în ce afaceri creăm, cu un pic de colaborare când încercăm să împingem aceeași piatră înainte, cu un pic de asumare de riscuri și poate cu același plumb pe sub ochi…
P.S. Sunt cu ochii pe voi, și voi fi cu ochii pe concursul de la șefia ODA. Urez success și multă perseverență celor care au aplicat și vor cu adevărat să facă o schimbare în țară (nu la ei pe conturi).
Comentarii
Nu uitați să urmăriți canalul blogului pe Telegram. Dacă vă e dor de imagini puteți da follow pe Instagram. Iar dacă încă nu ați dat like la pagina de facebook a blogului vă invit să o faceți și pe asta.
So, what do you think ?