Mai jos va fi o însemnare scrisă de șeful fabricii de boți și adminul de la Juos Aliansul, Dumitru Alaiba. A scris-o pe 17 octombrie 2011 și link-ul original era http://vox.publika.md/politica/nunti-harbuji-murati-inoplaneteni-97341.html
Dar, îniainte de a citi textul, vă recomand să citiți următorul statutul de pe telegram scris de un canal din Moldova:
Interesant, ce șansă din 412366 de variante, o reprezintă faptul că … dar să lăsăm asta pe altădată.
Acum vă invit să citiți ce scria, pe atunci, salariatul de vreo 3 mii de dolari.
Deja de 20 ani Parlamentul Republicii Moldova, indiferent de componenţa acestuia, mai este supranumit şi “circ”. Au fost oameni buni pe acolo, mai şi sunt, însă o bună parte nu are prea mare idee de economie, justiţie, relaţii internaţionale, drepturile omului sau orice alt domeniu de care sunt, de jure, responsabili. Din păcate. Asta se reflectă şi asupra prestaţiei deputaţilor. Unii tac şi rămân filosofi. Alţii iese la microfon şi deli(a)berează. Poţi să-i zici oricum, dar nu dezbatere. E suficient să ai răbdarea să priveşti o şedinţă de la început până la urmă să vezi cât de sterile sunt discuţiile. La Eli-Pili la ora 3 dimineaţa auzi dezbateri mai intelectuale. Se discută despre orice numai nu despre subiect. Se aruncă metafore cu nunţi, harbuji, se împung unii pe alţii, uitând cu desăvârşire de subiectul de pe ordinea de zi.
Sau poate eu îs alintat pentru că am cu ce compara. E mai mare dragul să priveşti o dezbatere din Camera Lorzilor, sau din Senatul SUA. Acolo oamenii îşi iau lucrul de legislator în serios. Simplu – acolo se discută la temă. Da, se face politică, se promovează interese de un fel sau altul. E ceva normal pentru mine. Însă nu se uită de argument. Englezii au un cuvânt, sensul căruia ne lipseşte din vocabular şi respectiv, la unii, din mentalitate – reason (de la verbul to reason). Aici şi funcţia speakerului e importantă. Speakerul nu doar acordă cuvântul unuia sau altuia. Speakerul Parlamentului moderează dezbaterile. Nu acceptă aberaţii, ţine discuţia la subiect. O sarcină, de fapt, deloc uşoară – să menţii discuţia în albiile raţionalului şi ale substanţei, având, de facto, în opoziţie, restul 100 deputaţi, fiecare cu ideile proprii, uneori inutile pentru avansarea subiectului. “Chem această Cameră la ordine” – cuvinte pe care nu le-am auzit niciodată în Parlamentul nostru.
La drept vorbind, este o diferenţă substanţială chiar şi între şedinţele Parlamentului şi şedinţele Guvernului – ambele ale Republicii Moldova. În Guvern se fac politici, în Parlament – politică. Se încearcă. Perlele care apar direct în ştiri din Parlament, nu vor ieşi niciodată din Guvern.
Exemplu. Vine Prim Ministrul în Parlament cu un caz super-concret, foarte bine argumentat şi documentat – atacurile raider. Mai specific – pe un caz parcurs cap-coadă – cazul Moldova Agroindbank. Structura discursului – foarte simplă:
1. Ce s-a întâmplat cu MAIB – pas cu pas, pe zile.
2. Ce a întreprins Guvernul (pentru că, dacă se întâmplă ceva, nimeni nu vine la Parlament, la Procuratură, la CNPF sau la SIS – toţi vin direct la Guvern să ceară dreptate şi socoteală).
3. Ce trebuia să întreprindă instituţiile responsabile ale statului şi, cel mai important, când.
4. Ce s-a făcut, cine şi când a acţionat. Suprapus cu punctul 3, depistezi printr-un exerciţiu matematic acţiunile instituţiilor ce se doreau coordonate.
S-a cerut demiterea celor ce nu au acţionat cum au trebuit să acţioneze. S-a argumentat solid de ce. Acest caz s-a rezolvat în bine nu graţie unor instituţii, ci în pofida acestora. “Alianţa din Alianţă” le sare în apărare persoanelor protejate. O scăpare a Acordului de Alianţă pe care l-am văzut cu toţii ceva luni în urmă este că acesta nu presupunea şi o procedură de demitere a celor promovaţi în funcţii de un partid sau altul. Pentru că nu poţi pune la bătaie un guvern întreg din cauza câtorva oameni ce trebuie argumentat demişi. Poate scăparea e intenţionată…
Berne avea un eseu despre cum ar vedea un extraterestru toată povestea cu Scufiţa Roşie. Un extraterestru, avându-se în vedere cineva lipsit de preconcepţii şi subiectivisme, însă 100% raţional. Un “tabula rassa” ce judecă obiectiv ceea ce vede.
Pentru acelaşi extraterestru în cazul nostru, situaţia dată este de-a dreptul frustrantă, absurdă şi de neînţeles.
Un om raţional atunci îşi dă întrebarea logică – care este scopul Acordului de Alianţă, în cazul dat?
Sănătate și pace să aveți!
