0 comments Pentru cei care nu înțeleg simbolistica titlului îi invit să citească însemnarea scrisă de către Dumitru Alaiba, șeful sau secretarul Consiliului Economic pe lângă Prim-ministrul Vlad Filat, scrisă în data de 12 februarie 2013. Exact cu o zi înainte ca Vlad Filat să rupă Alianța pentru Integrare Europeană.
De ce am schimbat și am pus în locul ”Banca de Economii”, Duty Free Moldova?
Pentru că… continuă lectura
0 comments Însemnarea dată a fost scrisă pe 16 noiembrie 2022 și corespunde cu realitatea zilei de atunci.
–
După numirile de azi din Guvernul Republicii Moldova, redacția blogului nostru s-a gândit că ar fi bine să vină la Președinta Maia Sandu cu propunerea unui Guvern al ”Salvării Naționale”. Iată garnitura guvernamentală pe care o propunem:
Această garnitură, ca să fie claritate, a fost discutată cu mai mulți cititori ai blogului și cu unii contribuitori la prosperitatea blogului care jertvesc bani pe Patreon.
Așadar, pe cine propunem noi în Guvern:
Johy Davis, Prim-ministru. Omul are capacitatea de a formula gânduri. Are capacitatea de a înhăța loviturilor sorții. Nu îi e frică de paznicii de la mall și să se ducă la proctologi. Omul e gata pentru orice. continuă lectura
0 comments A apărut iar tema țigărilor, dutyfree și variante de genul. Tot citeam și am dat peste următoarea postare de facebook a deputatului Dumitru Alaiba:
Când stai să caculezi calm și fără un pahar de vin în cam sau un fum în mozg, îți iese că un pachet de țigări are acciză de 140 de lei.
Dacă postarea ar fi fost de ieri/azi aș mai fi înțeles că mă rog, om ocupat, nu a reușit să se corecteze, așa cum a făcut-o ieri Marcel Spatari de altfel care a șters un mesaj tare ok la insistența unor lingăi din soțîetatea țîvilă.
Postarea ”alesului nărodului” e din 3 octombrie și cifra de 320 de milioane de lei așa și a rămas acolo.
Voi cum credeți, el a greșit intenționat și a pus cifra de 320 de milioane de lei în loc de, cel mai probabil cifra de 32 de milioane de lei?
A adăugat el special un zero pentru ca să pară a treia parte din miliard și nu a treizecea parte?
Credeți că special v-a indus în eroare și a creat un fake pe loc drept?
Eu nu știu răspunsurile voastre dar eu știu că el a fost cel care scria, negru pe alb, pe blogul său că ”Banca de Economii va fi bine”.
Sănătate și pace. Și minte.
0 comments În campaniile electorale din Moldova toți se dau mari și tari. Promit marea și sarea deși nici ieșire normală la mare nu avem și nici muți de sare nu prea se observă în Moldova.
Iată de exemplu deputatului Dumitru Alaiba, cel care conduce fabrica de boți a #năPASta și care e mare iubitor de știțivoice, i s-au jeluit oamenii în campanie că sunt prea mari plățile cu cardul și că business-ul mic și mijlociu nu poate lucra din cauza asta.
Și a ajuns deputatul în Parlament, și a rugat prietenii lui să-l susțină. Și așa a ieșit, inclusiv un studiu la Expert Grup. Link nu dau, îl găsiți și singuri dar… acolo e tare interesant cânt ei la început compară totul cu Uniunea Europeană dar, când ajung la tarife, nu mai compară 🙂 De ce? Vă scriu mai încolo.
Așadar inițiază deputatul Alaiba un proiect de lege în care, după votul Parlamentului, aceste procente să fie scăzute până mai că la 0.1 procente din tranzacție. Între timp, cineva din sectorul bancar ia mâna pe telefon și sună la Visa. continuă lectura
0 comments Mai jos va fi o însemnare scrisă de șeful fabricii de boți și adminul de la Juos Aliansul, Dumitru Alaiba. A scris-o pe 17 octombrie 2011 și link-ul original era http://vox.publika.md/politica/nunti-harbuji-murati-inoplaneteni-97341.html
Dar, îniainte de a citi textul, vă recomand să citiți următorul statutul de pe telegram scris de un canal din Moldova:
Interesant, ce șansă din 412366 de variante, o reprezintă faptul că … dar să lăsăm asta pe altădată.
Acum vă invit să citiți ce scria, pe atunci, salariatul de vreo 3 mii de dolari.
Deja de 20 ani Parlamentul Republicii Moldova, indiferent de componenţa acestuia, mai este supranumit şi “circ”. Au fost oameni buni pe acolo, mai şi sunt, însă o bună parte nu are prea mare idee de economie, justiţie, relaţii internaţionale, drepturile omului sau orice alt domeniu de care sunt, de jure, responsabili. Din păcate. Asta se reflectă şi asupra prestaţiei deputaţilor. Unii tac şi rămân filosofi. Alţii iese la microfon şi deli(a)berează. Poţi să-i zici oricum, dar nu dezbatere. E suficient să ai răbdarea să priveşti o şedinţă de la început până la urmă să vezi cât de sterile sunt discuţiile. La Eli-Pili la ora 3 dimineaţa auzi dezbateri mai intelectuale. Se discută despre orice numai nu despre subiect. Se aruncă metafore cu nunţi, harbuji, se împung unii pe alţii, uitând cu desăvârşire de subiectul de pe ordinea de zi.
Sau poate eu îs alintat pentru că am cu ce compara. E mai mare dragul să priveşti o dezbatere din Camera Lorzilor, sau din Senatul SUA. Acolo oamenii îşi iau lucrul de legislator în serios. Simplu – acolo se discută la temă. Da, se face politică, se promovează interese de un fel sau altul. E ceva normal pentru mine. Însă nu se uită de argument. Englezii au un cuvânt, sensul căruia ne lipseşte din vocabular şi respectiv, la unii, din mentalitate – reason (de la verbul to reason). Aici şi funcţia speakerului e importantă. Speakerul nu doar acordă cuvântul unuia sau altuia. Speakerul Parlamentului moderează dezbaterile. Nu acceptă aberaţii, ţine discuţia la subiect. O sarcină, de fapt, deloc uşoară – să menţii discuţia în albiile raţionalului şi ale substanţei, având, de facto, în opoziţie, restul 100 deputaţi, fiecare cu ideile proprii, uneori inutile pentru avansarea subiectului. “Chem această Cameră la ordine” – cuvinte pe care nu le-am auzit niciodată în Parlamentul nostru.
La drept vorbind, este o diferenţă substanţială chiar şi între şedinţele Parlamentului şi şedinţele Guvernului – ambele ale Republicii Moldova. În Guvern se fac politici, în Parlament – politică. Se încearcă. Perlele care apar direct în ştiri din Parlament, nu vor ieşi niciodată din Guvern.
Exemplu. Vine Prim Ministrul în Parlament cu un caz super-concret, foarte bine argumentat şi documentat – atacurile raider. Mai specific – pe un caz parcurs cap-coadă – cazul Moldova Agroindbank. Structura discursului – foarte simplă:
1. Ce s-a întâmplat cu MAIB – pas cu pas, pe zile.
2. Ce a întreprins Guvernul (pentru că, dacă se întâmplă ceva, nimeni nu vine la Parlament, la Procuratură, la CNPF sau la SIS – toţi vin direct la Guvern să ceară dreptate şi socoteală).
3. Ce trebuia să întreprindă instituţiile responsabile ale statului şi, cel mai important, când.
4. Ce s-a făcut, cine şi când a acţionat. Suprapus cu punctul 3, depistezi printr-un exerciţiu matematic acţiunile instituţiilor ce se doreau coordonate.
S-a cerut demiterea celor ce nu au acţionat cum au trebuit să acţioneze. S-a argumentat solid de ce. Acest caz s-a rezolvat în bine nu graţie unor instituţii, ci în pofida acestora. “Alianţa din Alianţă” le sare în apărare persoanelor protejate. O scăpare a Acordului de Alianţă pe care l-am văzut cu toţii ceva luni în urmă este că acesta nu presupunea şi o procedură de demitere a celor promovaţi în funcţii de un partid sau altul. Pentru că nu poţi pune la bătaie un guvern întreg din cauza câtorva oameni ce trebuie argumentat demişi. Poate scăparea e intenţionată…
Berne avea un eseu despre cum ar vedea un extraterestru toată povestea cu Scufiţa Roşie. Un extraterestru, avându-se în vedere cineva lipsit de preconcepţii şi subiectivisme, însă 100% raţional. Un “tabula rassa” ce judecă obiectiv ceea ce vede.
Pentru acelaşi extraterestru în cazul nostru, situaţia dată este de-a dreptul frustrantă, absurdă şi de neînţeles.
Un om raţional atunci îşi dă întrebarea logică – care este scopul Acordului de Alianţă, în cazul dat?
Sănătate și pace să aveți!