Ieri, în drum spre Bălți, am oprit la stația Vento de la Peresecina să alimentez. În timp ce achitam o doamnă spunea că la stație alăturate din sat s-a terminat gazul și benzina. Nu am stat să o întreb ce și cum dar am zărit ieri pe coment.md că 70% din benzinăriile din reţeaua „Vento” au rămas practic fără carburanţi, la fel ca şi 15 staţii din reţeaua „Basa Petrol”, 11 staţii din reţeaua „Tirex”, 9 staţii din reţeaua „Bemol”. De asemenea, au rămas fără carburanţi circa 80 din staţiile micilor operatori de pe piaţa produselor petroliere. Site-ul scrie că cea mai acută este criza de motorină – dacă mici stocuri de gaz şi benzină încă pot fi găsite, motorina practic e de negăsit, iar aceasta pune în dificultate în special fermierii, aflaţi în plină campanie de recoltare.
Deci, e criză pe piaţa produselor petroliere. Dar cum a apărut aceasta? Un prieten din domeniu mi-a explicat. Totul e simplu – situaţia actuală s-a creat după ce a intrat în vigoare noua metodologie a ANRE privind stabilirea preţurilor la produsele petroliere. Cum a fost gândită această metodologie, nu e clar, dar cert este că, spre exemplu, dacă sinecostul unui litru de motorină variază între 15,36 lei şi 15,50 lei, atunci petroliştii, în baza noii metodologii, trebuie să o vândă cu 14,70. Adică, sunt impuşi să lucreze în pierdere.
E clar că în aceste condiţii, unii nu văd sensul să lucreze pe piaţa autohtonă, iar alţii – nu pot. Însă aceasta e doar jumătate de problemă. Cealaltă jumătate ţine de stocuri. În timp ce ceilalţi petrolişti au epuizat stocurile, unul dintre ei (mare de tot), Lukoil are stocuri suficiente. Dar, contrar contractelor încheiate cu alţi petrolişti, nu le oferă acestora nimic. Astfel, Lukoil e un fel de mare beneficiar de pe urma situaţiei create ca urmare a implementării metodologiei ANRE şi…. nu e sancţionat deloc pentru că a preluat de facto monopolul. De ce? Pentru că Consiliul Concurenţei, care ar trebui să intervină în astfel de situaţii, tace.
Pe scurt ce avem: ANRE adoptă o metodologie proastă, care impune agenţii economici să lucreze în pierdere şi îi face dependenţi de Lukoil; Lukoil refuză să îşi respecte obligaţiunile contractuale şi nu mai furnizează carburanţi altor jucători de pe piaţă, devenind de facto monopolist; Consiliul Concurenţei se face că nu vede ce statut a obţinut Lukoil. Iată tot ce trebuie să ştiţi despre situaţia creată pe piaţa produselor petroliere.
Şi, apropo, o întrebare interesantă: Cum credeţi, de ce ANRE declară că situaţia pe piaţa produselor petroliere e sub control şi că totul e bine, când în realitate lucrurile stau cu totul alt fel? De ce se ascunde adevărul şi cu ce scop?
Și da, iată de exemplu o scrisoare a investitorilor străini care erau îngrijorați de situație:
