Această opinie a fost exprimată de Anca Butnariuc pe facebook ieri.
///
Tare „îmi plac” unii de prin Moldova cu spirit ascuţit de observaţie, dar care merg pe ideea de critică selectivă.
EXEMPLU:
1. Premierul desemnat Ion Sturza face campanie electorală cu cetăţenii şi nu cu deputaţii. Lansează pe bandă rulantă iniţiative populiste, de care sigur şi el se amuză. Şi tăt normal. Aplaudăm, râdem pe sub mustăţi, dar spunem că e ok, chiar dacă înţelegem că obligarea miniştrilor de a se trata în Moldova e mai mult decât absurdă, e inumană. Omul se tratează acolo unde găseşte leac şi nu va riscă propria sănătate pentru populism. Eu încă acum 5 ani am avut parte de tratament şi investigaţii medicale peste hotare, pentru că acolo era un medic bun. Şi că mine sunt mulţi în Moldova.
2. Primarul Capitalei Dorin Chirtoacă comentează, ca de obicei, tot ce se întâmplă în Chişinău (şi în afară campaniilor electorale) şi vine cu tot felul de iniţiative. Unele, chiar dacă au fost ironizate iniţial, au devenit un fel de rutină deja. Chiar ni se par tare ok. Cum ar fi – masă suedeză în şcoli. Acum că a venit cu iniţiativa de a scoate din mentalitatea moldovenilor obiceiul de a clădi farfurii în trei etaje, e de ras. Dar nu de faptul că cineva vrea lege pentru a stabili meniul, dar de faptul că încă mai avem pe masă trei etaje şi dacă ai doar două etaje de farfurii cu mâncare, înseamnă că masă a fost săracă. Câţi dintre cei care citesc acest mesaj nu şi-au făcut cruce când au fost nevoiţi să se aşeze la aşa mese?
Aşa gândeşte societatea noastră, doar pentru aparenţe, pentru a impresiona, pentru a epatiza, mai puţin pentru a empatiza. Iar cei care aplaudă ideile populiste ale lui Sturza îl atacă primitiv pe Chirtoacă. Pentru că aşa e modă la Chişinău – să faci glume pe seama lui Chirtoacă. Să îl insulti, să îl acuzi şi de faptul că vrăbiile se găinăţează neautorizat, iar municipalitatea nu ia măsuri. Altfel, nu eşti în trend.
Până la urmă, toţi politicienii sunt la fel. La început de an promit, apoi la sfârşit de an ne explică de ce nu s-a putut realiza ceea ce au promis. Asta nu eu, asta Churchill a spus încă în mileniul trecut. Şi dacă politicienii sunt la fel şi fac la fel, de ce îi tratăm diferit? Prin ce se deosebeşte critică selectivă de justiţia selectivă? Până la urmă, judecătorii politicienilor suntem noi, cetăţenii, fiecare dintre noi.
P.S.
Cine vrea să mă critice pentru că nu sunt după modă nouă, are undă verde …
///