Înainte de a citi gândul meu vă propun să citiți ce scrie Culiuc și pe urmă să vizionați materialul de pe publika.md
Marți, Poșta Centrală. Am intrat să plătesc factura de la Union Fenosa sau cum se mai cheamă acum. Factura de energie electrică. Mi-am amintit că tre să fac o copie la buletin. Am mers la serviciul de copiere. Costul unei copii e 50 bani. În oraș e 25. Doamna vorbea la telefon. I-am spus că vreau să fac o copie. Mi-a răspuns abia după ce a terminat să vorbească cu soțul ei. Discutau despre cina de seară. Cina de seară consta din cartofi prăjiți, pulpă de găină și salată. Discuția a durat cel puțin 3 minute cât am așteptat eu. A luat buletinul și a plecat să facă copii. Mi-a adus buletinul cu copia care era pe o parte și alta a unei foi. Eu aveam nevoie de foi aparte. A început să urle la mine de ce nu i-am spus asta din start. De parcă m-a întrebat. Se gândea la cartofi și nu la lucru.
A urlat la mine vreo 15 secunde. Am fost numit prost, neobrăzat și încă nu mai țin minte cum. Ultimele zile am imunitate la înjurături.
Așa lucrează unii în Moldova.
