Reflexii după un nou caz de inumanitate 🙁
Cum se crește un criminal?
Noi toți contribuim la creșterea unui criminal.
La școală, profesor fiind, când închidem ochii sau promovam nefondat elevii bătăuși numai pentru că sunt din „familii bune”;
În stradă, ca și vecin sau consătean, când nu ne plângem la organele de rigoare de frică să nu supărăm cumătrul sau mahalagiul;
La discotecă, ca și barmen sau bodyguard, când un individ își bate joc de un altul (indiferent de motiv), iar noi nu intervenim căci ăștia-s cu spete în poliție;
În comitetul părintesc, părinte fiind, nu vorbim despre copiii maltratați de către cei „cu spețe”. Și lista e lungă…
Toate aceste comportamente nu fac altceva decât să cimenteze convingerile acelor buclucași/agresori că lor li se poate, orice – până la omor.
Iar când ăștia ajung să ucidă oamenii cu picioarele, noi ce facem? Tăcem?
Eu trebuie să tac căci fratele meu e polițist, tu taci căci ești prietenă cu familia agresorului, el tace căci e cumătrul lor, noi toți tăcem căci ne temem să stricăm reputația familiei cu pricina.
Ce rezolvăm dacă vorbim despre asta?
Mulți spun că nu trebuie să ne implicăm, că Dumnezeu e martor și știe ce face. Dar până Dumnezeu își face planul, noi tot trebuie să acționăm. Ceilalți copii ai noștri trebuie preveniți, trebuie informați că sunt așa criminali printre noi, de care trebuie să se ferească, indiferent cu ce mașini vin de peste hotare. Copiii trebuie educați după astfel de experiențe că așa comportamente nu sunt acceptabile și întotdeauna trebuie să ia atitudine și/sau să oprească orice gen de agresiune psihică sau fizică. Din așa tragedii trebuie să învățăm, cu toții.
Haideți să nu mai creștem/ascundem criminali. Să avem grijă de toți copiii, toți au dreptul la viață lungă și frumoasă.
Comentarii
Nu uitați să urmăriți canalul blogului pe Telegram. Dacă vă e dor de imagini puteți da follow pe Instagram. Iar dacă încă nu ați dat like la pagina de facebook a blogului vă invit să o faceți și pe asta.
So, what do you think ?