Am citit recent, o publicație în media, care, m-a surprins, pentru că m-a făcut să privesc cu alţi ochi la ceea ce se întâmplă pe piaţa produselor de tutun din Republica Moldova. Anterior, chiar credeam că lupta cu tutunul va face societatea noastră mai sănătoasă, dar cifrele pe care le-am citit și văzut mă pun să regândesc anumite lucruri.
Datele oficiale arată că numărul fumătorilor în Republica Moldova creşte de la an la an. Şi aceasta chiar dacă diferite guverne s-au tot lăudat (mai ales în ultimii ani) că luptă cu fumatul şi chiar au întreprins unele acţiuni concrete în acest sens. Astăzi, circa 30% din adulţi şi circa 16% din adolescenţi sunt fumători activi în Republica Moldova. Această cifră, acum un deceniu, când a început „lupta activă cu fumatul” era mult mai mică – în 2013 doar 24% din adulţi erau fumători activi. Paradoxal, dar cu cât mai mult „luptă” statul cu fumatul, cu atât creşte numărul fumătorilor.
Dar cum se „luptă” la noi cu fumatul? Statul interzice subvenţionarea producătorilor de tutun. Statul vinde toată infrastructura de procesare a tutunului, ştiind din start că ea va fi distrusă de cei ce o vor cumpăra, pentru că ei au alte interese decât de a o dezvolta şi a o folosi în continuare. Statul aplică lovituri producătorilor locali prin politica bugetar-fiscală. Şi tot aşa mai departe. De fapt, statul nu luptă cu fumatul, ci cu producătorii locali. Aceasta în situaţia când alte ţări, inclusiv România, subvenţionează o ramură atât de importantă pentru economia naţională, cum este cea de producere a tutunului. La noi efortul statului în această direcţie este întregit şi de unii aşa-zişi reprezentanţi ai ONG-urilor şi ai presei, care, fără să intre în esenţa celor ce se întâmplă, îşi dau cu părerea, iar uneori declanşează atacuri nefondate, fără a-şi da seama că de fapt ei sunt doar nişte instrumente prin care cineva îşi promovează interesele. continuă lectura
