Nu știu cum vouă dar mi se creează impresia că în ultimul timp nu oamenii din Moldova devin radicali ci cei care sunt angajați în ceea ce se numește „presă”. Oamenii aberează cu fake-news-urile. Caută editorialiști inexistenți fără să se uită sub nasul lor sau scriu despre curve fără să își dea seama că chiar aseară au supt cravata unui politician.
Și chestia asta bate la ochi. Se ajunge la situații în care așa-numiții jurnaliști închid gura celor care cred ei, nu spun adevărul.
Dar în diferite timpuri acest „adevăr” a fost diferit. Și erau diferiți monopoliști la „adevăr” – reFlux, Durnal sau Truba8.
Prin 2000 roșca era proeuropean.
Pe 7 aprilie 2009 o fată era ucisă pe scările Președinției.
În iunie 2019 la putere a venit un guvern adevărat pro-european.
Acest „adevăr” cu timpul dispare. La fel ca și memoria moldovenilor.
Trist nușcum.
Noapte bună, Moldova.