De la 90 încoace artiștii și nu doar ei caută pe naiba în politică. Nu prea țin minte cineva să fi avut succes.
Ion Suruceanu tot a fost deputat. Din partea agrarienilor care au distrus țara. I-a fost ceva pentru asta? Nimic. Fix așa și la restul. Aceeași ex Silvia Grigore, actuală Grigorie, e acum consilier local de la socialiști și tot cam puțin folos.
Ei, artiștii, sunt un fel de foaie de turnesol pentru partide. PD le-a utilizat popularitatea pentru uninominale iar neDA îi folosește pe parfeni și Cătălin Josan în scopuri de promovare.
Unica ce-i diferențiază pe ăștia din urmă e că-i cricită pe alți artiști implicați politic. Și uită că se întâmplă să cânte și ei pe la nunțile democraților sau chiar la evenimentele lor. Același Josan a cântat pentru fundația lui Plahotniuc câțiva ani în urmă.
Evidentă, ultimele zile a fost ura acestor doi față de O-Zone. Doar că pe cei din urmă îi doar fix în … microfon.
Implicarea politică a oamenilor, și implicit a artiștilor nu este ceva rău.
Problema pe care o văd eu e alta. Ăștia din urmă nu prea achită impozite.
Câți din voi ați semnat contracte când v-au cântat la nuntă?
Și ei cer onorarii deloc mici. Atât Sadovnic cât și parfeni. Atât Josan cât și Nicolae Glib.
Însemnarea a fost inspirată de afișa aceasta de la hramul Bălțiului, eveniment promovat intensiv de presa care se hrănește din buzunarul balabolului:
Foarte straniu că Renato Usatîi nu este indicat și el în calitate de headliner. Sau e răcit și nu-i va încânta din nou, prin Skype pe bălțeni?
