E un fel de mărturie aceast însemnare.
Am permis de mulți ani. Nu l-am făcut din cauză că vroiam să conduc mașina lui tata. L-am făcut fiindcă Papa nu vroia să îmi cumpere calculator fără să am permis. De asta a și trebuit să absolvesc rapid școala de șoferi abandonată în toamna lui 2001. Astfel, de prin noiembrie 2002 am permis.
Booboorooza a fost cumpărată prin iunie 2011. Am încălcat a treia zi. Zburam cu 67 la oră pe marginea Stăuceniului. Cea mai tâmpită limitare de viteză din Moldova. Ei… mă grăbeam la alegeri. Acum trei săptămâni am mai încălcat. Zburam cu 108. Dar nu despre asta vroiam să scriu.
Se întâmpla pe 31 decembrie 2011. Ultima zi din an. L-am dus pe Papa la vilă, nu-ș ce treabă avea iar eu, singur, m-am dus la Dragoș în vizită. Să văd unde stă. Una după alta am ajuns în beci acolo unde am gustat din vinul făcut de dl. Sevastian Galbur. Foarte bun de altfel. Apoi am intrat în casă și am mai servit un pic. Am stat bine.
Înapoi spre casă, adică spre vilă să îl iau pe Papa acasă erau vreo 7 kilometri. Majoritatea pe traseul M14. Mi s-a părut o veșnicie. Înțelegeam că încalc dar în același timp era prea multă adrenalină în mine. Probabil din cauza gradelor din cap. Înțelegeam că sunt ”un pic treaz” dar era greu de controlat.
De atunci am spus că nu mai urc la volan ”servit”. Nu că mi-ar fi în grijă de booboorooză, de mine mi-i frică.
O zi bună vă doresc. Aveți grijă de voi și de cei pe care-i iubiți.
