fbpx

Oi, b…, nu am fantezie!

Asta nu e titlul meu, asta e un citat cules de pe peretele unui bloc din regiunea Telecentru al Chişinăului. L-a scris cred că vre-un tânăr ce se îndeletniceşte cu graffiti. M-am simţit în pielea lui.

Nu am eu cu nimeni nimic. Nu am nimic nici cu Geta Burlacu care o cântat rău la Euroviosion, nu am nimic cu cei care sunt la guvernare şi duc ţara de râpă, nu am nimic cu oamenii care văd cum vecinu manâncă o îngheţată şi vreau şi ei să se răcorească, nu am nimic cu vânzătoarea care îmi bagă suc cu termenul expirat sau mă amăgeşte la cântar. Am doar o singură problemă. Avem noi naţia de moldoveni un fel de boală, un fel de viciu, pe care eu simplu îl numesc – „impotenţa mentală”.

Asta o spun după ce în ultimul timp (de vre-o jumătate de an) văd în jurul cazuri de plagiere cam 100%. Cum spunea un coleg de al meu de facultate (Ionuţ Grosu): „Tot ce e genial s-a creat deja” (el avea în vedere domeniul jurnalismului, literaturii, artei în general). Zilele acestea însă am făcut mai multe constatări în privinţa impotenţei unor oameni care se bat cu pumnii că sânt specialişti.

Fur ca să trăiesc

Aşa se întâmplă în majoritatea cazurilor când un jurnalist, designer, marchetolog, scenarist – într-un singur cuvînt Creator. Cu un salariu de xxx lei pe lună ei nu au ce face decât a se gândi cum să mai facă o comandă ca să poată plăti facturile. Asta o fac atât Creator-ii simpli, cât şi rechinii pieţii noastre. Ambele grupuri de persoane merită critică. Tipii care lucrează la edituri, tipografii, agenţii de publicitate, precum şi alte centre la care se dau bani puţini sunt puşi în situaţia de a fura din altă parte fără a se gândi că ei ar putea să crească. Alţii, care primesc mulţi bani merită şi mai multă critică, deoarece «халява» nu e motivată.

În orice caz aici ar trebui făcută o analiză mai profundă şi în special de făcut o listă neagră a companiilor care îşi bat joc de oamenii în plinul sens al cuvântului – nemotivând financiar lucratorii, punându-i astfel în postura de a fura şi de nu a gândi. Eu am deja câteva companii în lista mea neagră.

Băieţi, nu furaţi ideiile altora de la aceasta salariul nu o să se mărească! Nimeni nu vă pune să faceţi ceea ce nu vă place şi să motivaţi că primiţi puţin. Apucaţi-vă de altceva!

Fur ca să îmi cupăr Mers

Aceasta este aplicabil în cazul companiilor mari nu şi a oamenilor simpli. De fapt, situaţia e mai simplă – este vorba de o sistemă de spălat bani.
1. se face o campanie publicitară;
2. se stabileşte bugetul;
3. se caută companie (de obicei la tender participă companiile cumătrului din care se alege cea care trebuie);
4. se uită pe internet şi se face treabă.

Mai sunt şi alte scheme despre care nu vreau să vorbesc. În orice caz, pe acestea spoturi sau dat bani mari. Asta e cert. Nu înţeleg de ce la aşa bani nu se poate de făcut ceva cu forţele proprii chiar şi apelând la specialişti din altă parte.

Pentru a vedea ce am în vedere vedeţi ultimele post-uri pe blogul lui Eugen

Diferenţa dintre noi si ei

Care este soluţia de a ieşi din impas? La moment dat nici una. Deoarece întreaga noastră ţară se află în aşa fel de relaţii de business. Creatorii simpli sunt plătiţi cu bani puţini în comparaţie cu sumele pe care le bagă directorul în buzunar.

În alt caz ar suna – «Халява есте приетена мя!» (frază dintr-un cântec al fomaţiei Cuibul). Asta o fac comapniile care i-au bani mari şi plagiază ideiile companiilor străine.

Şi, o a treea categorie, sunt Creatorii buni care sunt nevoiţi să lucreze pentru străini, inclusiv plecând peste hotare. Dar ei pe noi nu ne pot ajuta

Cel mai trist, este că în mlaştina asta ne aflăm cu toţii. Deseori noi nici nu ne dăm seama că facem prostii deoarece nu e posibil de crescut. Aşa e mediul nostru – bâhlit!

Ieri vorbeam cu un coleg de la PRO-tv Chişinău care îmi povestea despre un operator moldovean aflat la lucru la PRO-tv Bucureşti. Ei au fost împreună să filmeze un reportaj în care operatorul în cauză dădea sfaturi mai ceva decât un jurnalist. Colegului meu a spus: „Ideile lui erau mai bune decât ale mele. Asta din cauza mediului în care el lucrează şi trăieşte”.

Aşa a fost şi în cazul campionatului European de fotbal din Elveţia unde comentatorii din România le-au arătat celor de la Moldova 1 (deoarece până acum aceştea comentau meciuri de la campionate mondiale şi Champions League) cum să te pregăteşti pentru a face ca spectatorul să stea în faţa televizorului.

Asta şi ar fi soluţia. Eu aş trimite jurnalişii, pictorii, designerii, ş.a.m.d. în exil în vre-una din ţările europene (inclusiv şi pe mine). Anume în exil! Nu la vre-un seminar sau conferinţă internaţională. Ci în exil ca să se afle mai mult în mediul acela. Pentru a se forma automatism în gândire.

P.S. Nu aşteptaţi de la mine să scriu des – nu sunt un blogher!

P.P.S. La fel şi cei de la conducere – când nu au ce face îl arestează pe Stati.
http://protv.md/stiri/social/gabriel-stati-arestat-pe-10-zile.html

Comentarii

comentarii



Nu uitați să urmăriți canalul blogului pe Telegram. Dacă vă e dor de imagini puteți da follow pe Instagram. Iar dacă încă nu ați dat like la pagina de facebook a blogului vă invit să o faceți și pe asta.


5 Comments

  • simio |

    merci artur…

    eugen, in exil m-as duce dar nu pe mult timp… sotia nu ar fi impotriva

  • Soacra mica |

    „Colegului meu a spus: „Ideile lui erau mai bune decât ale mele. Asta din cauza mediului în care el lucrează şi trăieşte”.”

    Eugen e foarte adevarat lucrul acesta. Ca sa ai ce spune lumii, trebuie sa-ti schimbi mediul sistematic. Chiar daca cineva l-a descris de nenumarate ori pina la tine, tu, o poti face in felul tau, nimeni nu o poate descrie ca tine.

    Asa ca eu iti doresc ca sa ai ocazia sa fii trimis in exil, acolo unde vrei tu :)) In Africa vrei? :)))))

  • eugen |

    @4 nu eu am scris articolul dat, a a colegului meu – Simion.
    In Africa de Sud as merge.

So, what do you think ?