Pentru început, vă arăt două scrisori oficiale. Una e trimisă de consiliera locală Ludmila Podoliuc către Președinție și alta e remisă, drept răspuns, de Președinție către consilieră:
Ați citit, da? Dacă nu prea se văd imaginile, vă redau pe scurt:
O consilieră locală roagă Președinția să examineze transmiterea gardului din jurul clădirii către un liceu cu profil real. Asta în condițiile în care Președinta Maia Sandu a promis că demontează gardul în electorala din 2020.
Președinția îi răspunde că demontarea gardului presupune ”cheltuieli enorme nejustificate” și că nu e momentul oportun. Din toată istoria aia de răspuns, pentru mine mai e interesantă și sintagma ”integritatea unor sisteme inginerești” 🙂 Interesant asta cum.
De fapt, ce avem aici, pe puncte:
1. Promisiunea electorală a Maiei Sandu s-a dus pe apa Sâmbetei.
2. Nu este nicio pomenire deja despre faptul că banii pentru reconstrucție au venit din Turcia. Eu am mai scris că după alegeri nu a mai fost niciodată utilizată sintagma ”sultanul Erdogan” atât de des rostită de #năPASta în electorală.
3. Cei de la Președinție nu au idee cât ar costa o astfel de procedură de a scăpa de gard. Ei folosesc sintagma ”cheltuieli enorme” în stilul presei galbene și de cancan.
De altfel, în loc de concluzie. Palatul Prezidențial din Tallinn nu are gard. Este situat în cel mai frumos parc din oraș pe nume Kadriorg. Puteți să vă apropiați de el și să faceți poze câte vreți (și aici un mic salut pentru securitatea de la SIS).
Și da, dacă tot e despre #experiențaEstoniei. Aici oamenii țin minte ce promisiuni dau politicienii în campanii și îi taxează dur. Nu la alegeri dar chiar atunci când sunt la putere. Ei nu așteaptă să treacă cicluri electorale pentru a aminti oamenilor ce au promis. Noi, în Moldova, uităm de la mână și până la gură pe ce au făcut campanie cei de la putere.
Dar, eu încerc să nu uit. Atâta cât am memorie și cât, încă, pot scrie.
