Destul de straniu să scrii o însemnare despre ”Moldova are Talent” după un articol negativ și un articol contra-negativ (straniu, oare este așa termen) scris de Very Happy și respectiv Andrei Cibotaru (observați, linkuri la profilurile de facebook și nu la articole).
Eu nu am de gând nici să polemizezi nici să aduc argumente pro sau contra ”Moldova are Talent” și ceea ce reprezintă la moment emisiunea. Eu voi încerca să povestesc o simplă istorioară din culise or am avut posibilitatea să fiu câteva ore timp de două zile în regie și în sala show-ului.
La fel nu mă voi apuca să vă povestesc chinurile prin care au trecut organizatorii când căutau juriul sau prezentatorii, mai ales că nici nu am idee dacă am voie să povestesc asta 🙂
Se întâmpla pe 29 septembrie, a doua zi de preselecții în Chișinău. Am ajuns la preselecții da acolo Iuteș îmi povestește despre un băiat pe motocicletă care va rupe sala. Ok. Ce să fac. Aștept băiatul să iasă. Și el a ieșit.
Și el a șocat.
Pentru mine el e talentul, până la moment al sezonului unu.
Continuînd istorioara …
În sală este cu totul alt sunet decât în regie. În regie sunetul e curat, direct din microfon, fără ecou. Am mers în regie, acolo producătorul show-ului ținea pumnii. Nu înțelegeam de ce tot spunea ”numai nu uita cuvintelte, numai nu uita cuvintele”. După asta a povestit că la preselecția inițială Sergiu uitase cuvintele după primul refren 🙂
Dacă ceva, Sergiu are profil de facebook 🙂
Later add:
