fbpx
Posts tagged with: Londra

Straniu că Tallinn, Malaga, Londra și Edinburg au Duty-Free… De ce #năPASta vrea să le scoată?

Ieri vă spuneam că săptămâna trecută am fost în Malaga la o competiție de padel. Pentru a economisi am mers pe o rută complicată cu escale în Edinburg (încolo) și în Londra/Stansted (înapoi).

În Tallinn, imediat după ce am trecut controlul de securitate am fost nevoit să trec prin DutyFree care e de vreo câteva ori mai mare decât cel din Chișinău. Anume nevoit pentru că altă cale de acces spre porțile de îmbarcare nu este. Și acolo de toate și pentru toți. Mai puțin vin moldovenesc dar… pentru asta avem rutiere 🙂

În Edinburg fix aceeași situație doar că calea prin Duty-Free era deloc dreaptă dar ca șarpele în jurul cupei din logo-ul farmaciilor. De toate pentru toți și o grămadă de produse locale.

Pe drum înapoi, în Malaga e o nebunie totală iar Duty-Free-urile se întind pe sute de metri. Iată și o poză de acolo:

De Stansted tac, acolo în general, la ora 5 dimineață, parcă era Piața Centrală. Și da, au dutyfree și la ieșire 🙂 continuă lectura


Un botez la Londra #guestpost

Însemnarea este scrisă de Simone Chitoroaga, o tânără din Republica Moldova care învață Relații Publice la University of Arts din Londra.
Ea are un blog în care, zice ea, va face în scurt reparație.
O găsiți și pe facebook.

––

E frumos botezul unui copil. Un ritual foarte important și înduiușător pentru toți care văd ființa aia mică cu ochișorii speriați pentru că nu înțelege ce caută atâta lume lângă ea și de ce un nene îi face băiță. Și știți ce bucură și mai tare? Preoții care o fac din plăcere și credință adevărată … lucru pe care eu la primul, și până când unicul, botez la care am asistat nu am avut placerea să-l văd.

Pe lângă faptul ca (pseudo)biserica în care am fost colindați de copii la slujbă și am devenit nana unei minunății era de fapt o cladire închiriată și care este promovata în calitate de club de noapte, — înțeleg că e Londra și e foarte, chiar prea greu, să găsești o cladire care îți poate fi biserică adevarata — dar nici preotii nu erau deloc binevoitori.
continuă lectura


Londra // camerele de supraveghere

Londra e, am impresia, unul din cele mai securizate și urmărite orașe din lume. Camere de supraveghere sunt peste tot. Ai parcat cu 10 centimetri peste linia de parcare – amendă. Ai oprit într-un loc interzis – plată suplimentară. De viteză tac. Ei au experiență în a depista vitezomanii. Dar să o luăm pe rând.

Viteza pe drum

De cum am ieșit pe drumul care duce spre Londra din Luton am observat dungi albe pe mijlocul carosabilului. Vreo 10 dungi la distanțe destul de mici. Nu înțelegeam care e resotul lor și ce semnifică. Peste ceva timp întrebat taximetristul mi-a explicat că sunt dungi pentru a ajuta camera de supraveghere să demonstreze viteza automobilului. Camera face două fotografii la interval de o secundă și demonstrează fizic viteza automobilului. În așa fel nu pot fi trucate imaginile și nu poate fi adus argumentul precum că era defectă camera. continuă lectura


Londra // istoria taximetristului

Deja sunt în Bruxelles. Acum pot scrie liniștit despre Londra. Probabil prin Londra e cel mai ușor să ajungi în capitala Europei prin intermediul a trei transporturi 🙂

1. Zbori spre Luton cu Carpatair.
2. Urci în autobuz expres.
3. Mergi cu Eurostar-ul sub canalul Mânecii.

Vă spuneam într-o însemnare precedentă că am mers de la aeroport cu un taximetrist român. Acum voi încerca să vă povestesc prima oră din Londra și istoria taximetristului.

Îmi pare rău că nu l-am fotografiat, de aceea pentru această însemnare am pregătit fotografia cu un taxi londonez pe fundalul Palatului Buckingham.

Am ajuns cu două ore întârziere. El ne aștepta la ieșirea din aerogară. Chiar dacă ne-a așteptat nu era deloc iritat, deloc tipic pentru un reprezentant al spațiului carpata-danubiano-pontic. A luat geanta cea mai grea și am ieșit din aeroport.

Am mers spre parcare iar el a început să ne povestească despre Marea Britanie. Era cu un Ford Galaxy, tocmai bun pentru bagajul mare și căruciorul Renatei. S-a urcat Mihaela în spate. Când am ajuns să mă așez în față mi-am dat seama că am greșit partea. Volanul era pe dreapta. Ok. Să pornim la drum.

Taximetristul s-a adeverit a fi un om foarte de treabă, fost director al unei fabrici de termopane în România. A fost și în Chișinău de două ori, cu lucrul. În Marea Britanie e stabilit de circa un an. Nu a venit de bună voie, asta a fost decizia familiei. Toți erau în Albion în afară de el și soția lui și s-a decis că vor trece cu traiul.

Nu știe engleza bine, dar destul pentru a comunica cu clienții de taxi. A luat licența ușor, în câteva săptămâni s-a deprins cu faptul că pe drum totul e invers. Nu îi iubește deloc pe englezi. Zice că sunt mai proști ca românii dar au avut parte de un trecut de succes ceea ce le permite acum să trăiască mai bine.

La parcare a plătit mai mult decât era planificat. Spunea că în Marea Britanie se fac bani din orice chiar și din aer uneori 🙂

Cu părere de rău am uitat să îl întreb dacă s-ar întoarce în .ro. A povestit multe și interesante. Mâine revin cu gânduri despre drumurile din Londra, camerele de urmărire și amenzi. Mâine.

O duminică frumoasă să aveți alături de cei dragi!


Articolul din draft care n-a apărut de dimineață :-) // #londra #carpatair

Am decolat din Chișinău pe la 23. În loc de 21. Ceva nu le-a plăcut la tehnicienii de la Carpatair în starea Boeing-ului cu care urma să plecăm la Londra și au schimbat avionul. Pe un A320, al Air Moldova, în frunte cu Iulian Scorpan. Iuhuhu 🙂

Cea mai mare frică o aveam cu privire la decolare. Cum se va comporta Renata. Totul a trecut perfect. Ea a dormit 🙂 A adormit cu 10 minute înainte de ambarcare. Am urcat în avion. S-a trezit. A văzut că totul e ok și a adormit până a decola aeronava. continuă lectura


Pagini:12