Uneori trebuie să ieși peste hotare ca să vezi senin lucrurile în Moldova. Sau în general trebuie să trăiești acolo și să analizezi la rece (și direct și figurat) ceea ce se întâmplă aici. Mă bucur că sunt oameni în țară care pot vedea lucrurile senin. Și mă bucur că nu mi-e rușine să întreb și să aflu opinii. Dar nu-i despre asta însemnarea.
Mâine, joi, 18 iunie 2015, Chiril trebuia să fie demis. Prin diferite tertipuri ale ”prietenilor” din PLDM sau din alte partide. Urma să curgă peste el multe căldări din cel mai stătute și colorate zoi pe care le pot genera în abundență parlamentarii noștri. Mai ales cei din partidele de conducere. Ei au, de prin 2012, pornite fabrici de zoi (cel puțin așa se creează impresia). Dacă nu sunteți de acord cu mine vă propun să vedeți briefingul liderului PLDM din ziua demisiei Premierului.
Se simte dezamăgirea în voce și această primă frază cu ”o decizie firească” și ”suspiciune cu privire la studiile sale”. Parcă nu tot ziarele de buzunar ale verzilor au ridicat toată isteria cu privire la diplomă. Dar nu-i pe asta. Timpul le va așeza pe toate.
Eu scriam săptămâna trecută că în Guvern era activată frâna de mână. Chiril nu avea echipă. Ceea ce s-a simțit și la ultima conferință de presă. La ea au fost circa 20 de oameni din staff-ul de la etjul 5. Eu am mai privit conferințe de demisie din țări europene. Acolo, de obicei, staff-ul aplaudă. La noi era liniște mortală. Pentru că … oamenii nu aveau și nu au chef de muncă. Ei vor otkaturi și bani.
Chiril le-a arătat la toți că se poate și nu e o rușine să demisionezi. Să ceri demisia. Un gest în premieră în Moldova. Acum ar fi corect să își mențină interimatul atâta timp cât va fi nevoie. Chiar dacă asta va însemna mai mult timp decât a fost în funcție.
Unii ar putea întreba de ce scriu ”Chiril” și nu ”Guvernul Gaburici”. Răspunsul e simplu: Vor pleca din Guvern doar Chiril și Maia. Restul vor reveni. Adică vor fi reconfirmați.
