Ieri parlamentul Republicii Moldova a semănat cu o arena de gladiatori. S-au strâns 101 de spectator (sau mai puțin în dependență de câți aleși ai poporului au venit la ședință) și s-au pus pe discutat un miliard care nu e clar încă dacă a existat sau nu, care în opinia unora dintre gladiatori a fost iar în opinia altuia este încă pe undeva. Dacă compari declarațiile sau spovedirea șefului de la BNM, a celui de la CNA și a procurorului general îți dai seama că aceste trei instituții nici nu comunică între ele.
1. Miliardul este și nu este. Conform spuselor lui Drăguțanu în sistem nu erau atâția bani.
2. Raportul Kroll este un simplu referat. Așa a zis Chetraru.
3. Instituțiile noastre puteau scrie același raport doar că era nevoie de a avea ”expertiză internațională”.
4. Banii sunt în Republica Moldova. Așa o închipuire că țara asta e un continent.
5. Banca este într-o stare permanentă de comă din 1999 (nu era Sturza pe atunci la conducere?)
6. Fiecare guvernare a scurs din bancă atâta cât a putut și pe unde a putut.
7. Sistemul bancar este unui foarte stabil (aici am râs copios)
8. Banca Națională nu are idee ce se întâmplă în sectorul bancar.
9. Parlamentul e la fel de responsabil pentru criză (care în opinia unora nu e criză)
10. Nimeni de nimic nu răspunde.
Șeful de la BNM care ieri punea inima pe mână a explicat de ce e nevoie acum de raportul Kroll dar nu a explicat deloc de ce Banca Naționala a Moldovei nu a reacționat pe final de 2014 dar și în general de ce BNM nu a reacționat din 2009 încoace în toate crizele financiare existente.
Cel mai sincer a fost vice-directorul SIS care practic nu a zic nimic, deoarece totul e secret. Ei totul știau doar că nu au zis nimănui. Pentru că e secret.