fbpx

#schelete Prins/prinsă cu droguri la aeroport

Au început să fie scoase, de prin dulapuri și servere, scheletele unor aspiranți/aspirante la fotoliul de deputat/deputată în Parlamentului Republicii Moldov/Moldova. Vai ce frumos s-a primit cu masculin/feminin, nu?

Ieri Gheorghe Cavcaliuc, proprietarul partidului PACE, a anunțat un termen de 72 de ore pentru a se scoate de pe listă a unui candidat/candidată care, conform lui, a fost prins/prinsă la aeroport cu droguri. Probabil e vorbă de marijuana, dar nu contează asta. Oricum droguri rămân și e o substanță interzisă pentru transportarea în avion.

Aici mulți ar sări cu vorba și ar spune/scrie că marijuana nu este drog în mai multe state și că poate fi fumată și alte versiuni. Și ar avea dreptate deși, totuși, în Moldova este substanță interzisă și poți fi arestat pentru deținerea ei.

Problema, în fond, e alta. Problema este că aspirantul/aspiranta la fotoliul moale de deputat în Parlamentului Republicii Moldova a mușamalizat cazul și l-a rezolvat în cel mai frumos stil moldovenesc, prin cumătri și cunoscuți. Prin variante tipic moldovenești. Prin variante pe care partidul pe listele căruia merge în Parlament le blamează.

Este ipocrizie chestia asta. Iată de exemplu fix ca în acest video de la canalul încă TV7 pe atunci:

Un bun cunoscut are o vorbă: „Și acești oameni ne învață cum să ne scărpinăm în nas”. Este exact cazul acestei situații.

Toți avem schelete, dar nu toți ne avântam în politică. Asta e marea diferență. Nu o uitați când începeți să vă sfădiți cu rudele pe teme politice. Iar dacă cineva asta nu înțelege… e o problemă de educație, cred eu.

Aveți grijă de sănătatea voastră și în general, lăsați fumatul.

O mică remarcă, pentru unii comentatori care vor sări ca arșii: eu nu am fumat 🙂


„Iuda de la BERD” sau cum a ajuns Portul Giurgiulești să coste 344 dolari

„Iuda de la BERD” sau cum a ajuns Portul Giurgiulești să coste 344 dolari
Ieri scriam pe Facebook un mic teaser al acestei însemnări și anunțam că trebuie să iasă miercuri pentru că de azi până marți moldovenii intră în șip:

Dimineață mi-am dat seama că e ziua lui Iuda astăzi. Ziua omului care a trădat deși nu a fost nici impus și nici obligat să o facă. A trădat din invidie probabil și din cauza că cineva era mai cineva ca el. Iarăși revenim la Miorița noastră cea de toate zilele doar că aici acțiunea a mers până la capăt.

Totul a început în Baku. Acolo era un antreprenor – Rafig Aliyev și un șef de reprezentanță a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Thomas Moser. Ei se înțeleg de minune, mai ales după ce, grație ajutorului lui Moser, Aliyev ajunge să obțină un credit în valoare de 15 milioane de euro pentru un mall din capitala Azerbaidjanului. În 2003 Moser pleacă din BERD iar Aliyev îl angajează în companiile lui. Unele dintre ele fiind și Bemol și Danube Logistics care administrează portul Giurgiulești. continuă lectura


Moldovenii și frica de a dezamăgi

Moldovenii au multe frici ascunse în ei. Fricile sunt principalul motor al vieții și nu invers. Nu degeaba principala operă a moldovenilor (românilor) este „Miorița”. O baladă în care un cioban își plânge de viață deși încă nici măcar nu l-au ucis crezând că toți îl invidiază și vor să-l omoare.

Nu „Eliada” și nu o operă eroică, dar un bocet al unui cioban către oaia sa.

Și asta cam spune totul despre moldoveni.

Zilele trecute mă uitam la emisiunea lui Pozner și Urgant despre calătoria lor în Japonia. Acolo, chiar în primul episod, era un gând care spunea că japonezii se tem să nu dezamăgească străinii.

Fix așa sunt și moldovenii, doar că noi, ne temem nu doar de a dezamăgi străinii dar și rudele.

Ne temem de „gura lumii” mai tare decât de propria soție sau copii.
Ne temem de ce va zice măca Frosânia despre ce am pus pe mormânt de Paștele Blajinilor.
Ne temem de ce va spune tata dacă scriem pe Facebook despre sex sau menstruație.
Ne temem de ce va spune bunica dacă nu botezăm copilul la 6 săptămâni de la naștere.
Ne temem de propria părere, diferită decât părerea majorității.
Ne e frică să nu fim parte a turmei și să fim lebăda mai colorată.

Noi ne temem chiar să recunoaștem că ne e frică de ceva.

Și asta e trist. E trist pentru țară mai ales. O țară care, de 30 de ani, nu are idee ce e cu ea și care, la această vârstă nu mai are nicio idee unde s-o apuce și sub cine să se culce. Pentru că nu are idee cum e să fie independentă. Are o artroză permanentă care nu îi permite să stea în picioare.

O țară care se teme să recunoască că e îngenuncheată. O țară care ar fi bine să fie dar dacă nu-i…

Sănătate.

Imaginea e a lui Roman Rubaleov și arată perfect moldovenii în ipocrizia lor zilnică 🙁


Pe când ambasadorul SUA va anunța anexarea Moldovei?

Hai să recunoaștem – de mulți ani politica moldovenească e condusă de ambasadori. Dacă ați uitat pot să vă amintesc că în 2009 tot ei au făcut Alianța pentru Integrare Europeană, asta după ce lui Iastrjembski sau cine a fo atunci, nu i-a reușit alianța PCRM-PD.

Tot ce a urmat după 2009 până în 2016 poate fi caracterizat ca o „istorie de succes” a Uniunii Europene și a rahatului produs de mulți ambasadori incompetenți.

Acum în 2019 totul s-a repetat când, după vizita ambasadorului SUA în Moldova la sediul PD, Plahotniuc a plecat.

Acum istoria se repetă iar ambasadorul SUA este foarte productiv și umblă între Dodon și Maia Sandu mai ceva ca albinuța în stup.

Omul e pe final de mandat și trebuie să arată rezultate, or ceea ce a fost în 2019 a fost un bullshit în principiu. Asta s-a văzut în timp.

Acum ar putea liber declara anexarea Moldovei la SUA. Sunt sigur că hoarda de trolli susținuți masiv de directorul Stârnet vor aplauda pe tot facebook-ul și se va face impresia că majoritatea îs fericiți.

La noi se operează des cu termeni „majoritate”. Unica evidentă este (în scurt timp va fi „era”) în Parlament. Și?

Nu, contează pentru unii acea „majoritate” despre care tot vehiculează că vor anticipate.

Și aici, îmi e frică să nu se bage un referendum în scurt timp în care să fie întrebări de genul:

Rezultatele acestui referendum vor fi triste, pentru toți.

Iar atunci când îți pare că știi bine Moldova și, mai ales, moldovenii, ieși din bula ta și vezi ce se întâmplă în afara ei.

Oamenii îs tare diferiți în Moldova și îs mult mai deștepți decât inșii care se autodefinesc „intelectualitate” dar sunt, în fond, transfugi politici.


Unicef Moldova coboară la nivelul cerșitului de like-uri…

Cu toții am văzut porcării pe facebook de genul „faceți share și se va dona 1 eur pentru x sau y”. Este un spam aiurea și scopul exclusiv al unor astfel de acțiuni este strângere de like-uri.

La asta a ajuns să recurgă și pagina celor de la Unicef Moldova:

Mai jos de asta nu cred că pot ajunge. Mai ales că pe alte pagini naționale ale Unicef așa fenomen nu am observat.

Țineți minte cazul cu angajata UNICEF care și-a uitat copilul în mașină și în care nu au întreprins nimic? Am greșit, au întreprins, au rugat majoritatea site-urilor să șteargă știrea de la ei…

Cam așa lucrează o organizație internațională în Moldova.

Cum e țara așa și e „sațîetatea țîvilî”…


Pagini:12345678...904