Această însemnare este un guest post. Este scrisă de un patreon drag nouă, mult mai tânăr decât scribul de bază al acestui blog și cu viziuni un pic mai definite din punct de vedere economic și financiar.
Odată cu evoluția ultimelor evenimente, abuzurilor comise și “tăcerii strategice” a instituțiilorcheie, am vrut să încerc să îmi explic, în primul rând pentru mine și poate pentru voi, cititorii, de ce se ajunge de la iubirea alegătorilor la disprețul față de ei. Cum ajungem noi, alegătorii, să trecem de la „eroii” care au salvat, la fiecare alegeri, independența Republicii Moldova, ba chiar și a României, la a fi percepuți drept „bâdle”, „debili”, „rapeni” în ochii celor pe care i-am votat?
În toate campaniile electorale, de când există democrația (și formele rămase ori evoluate din ea), politicienii se prezintă drept „slujitori ai poporului”. Ei aduc promisiuni că vor lucra pentru toți oamenii, indiferent de origine, naționalitate sau limbă. În campanii devin o întruchipare a „salvării”, niște mucenici care își vor dedica anii de serviciu muncind și rugându-se pentru
oamenii care i-au votat. continuă lectura
