Gaz Românesc? La Paștele Cailor! // De ce tace Procuratura și organele de control?

Zilele trecute, am primit, la adresa redacției noastre dragi, un material tare interesant care ţine de gazoductul Iaşi – Ungheni. Reieșind din interesul public manifestat faţă de acest gazoduct, dar şi faptele tare stranii invocate în materialul primit, am decis să-l publicăm.

Iată despre ce este vorba:

După cum bine se ştie, procedurile de achiziție a lucrărilor de construcție a gazoductului Ungheni – Chișinău au fost lansate de către “Vestmoldtransgaz” SRL în luna septembrie 2018. Comisia de licitație a fost constituită preponderent din reprezentanţii Transgaz-Romania și până în prezent procedurile de licitație s-au desfășurat de două ori, trecând prin toate etapele necesare și anume:

  • depunerea a minimum trei oferte eligibile
  • existența a doar unei oferte eligibile
  • lansarea invitației pentru negocieri directe.

Cu părere de rău, astăzi se constată că în privinţa celor şapte loturi expuse la licitație, au fost comise mari abateri de la legislaţia în vigoare, iar pentru trei din cele şapte loturi, au fost întocmite şi semnate acte, fără a fi petrecute licitaţiile de fapt!

Gravitatea problemei se mai amplifică şi prin faptul că acest proiect de importanţă naţională, a fost finanţat în mare parte de structurile financiare internaţionale, care în mod indirect, riscă se devină complici ale acestor fapte ilegale.

Iată problemele de bază care limitează accesul participanților la licitație:

  1. Licitații fragmentate în loturi mici care nu permit achiziționarea de mărfuri la prețuri avantajoase. De exemplu, gazoductul propriu-zis e divizat în 5 loturi şi partea de monitorizare şi supraveghere sunt separate, ceea cem din punct de vedere tehnologic şi funcțional, nu este corect
  2. Caietul de sarcini pentru licitații nu corespunde nici legislației naționale a Republicii Moldova, nici practicilor internaționale în domeniu, fiind de fapt o cumulare inconsecventă şi alogică a diverselor cerințe, atât din Republica Moldova cât şi din România, și a cerințelor impuse de organismele financiare internaționale, norme care adesea fiind contradictorii, crează confuzii și interpretări diferite
  3. Garanțiile bancare sunt exagerate. Astfel, se solicită garanții bancare de la bănci cu rating internațional de tip AAA sau AA+ și minimum 6 ani după finalizarea construcției, ceea ce duce la creşterea inutilă şi nejustificată a costurilor de proiect
  4. Aplicarea integrală doar a standardelor și practicilor europene
  5. Perfectarea documentației, corespondenței și negocierilor doar în limba româna. Este de remarcat faptul că o ofertă cumulativă pe fiecare lot cuprinde aproximativ 10 000 de pagini, astfel costurile aferente unui dosar ajungând pană la 50 mii de euro

În aceste condiții dificile de acces şi eligibilitate, la licitațiile anunţate au putut participa doar companiile din România. Pe parcursul desfăşurării licitațiilor au participat doar doi participanți reputabili: ACI Cluj (fiind fără experienţă), care a fost declarată învingătoare la câteva loturi, și Compania SYMI din Spania, care are o cifră de afaceri de câteva miliarde de euro anual, dispune de o vastă experiență în domeniu și care poate cu resurse proprii să execute la cheie aceste lucrări. Dar, din motive subiective și tendențioase, oferta acestei companii și garanția bancară internațională au fost respinse trecându-se la negocieri directe cu alte companii.

Potrivit opiniilor exprimate de mai mulţi experți în domeniu, există un şir de factori de risc major, care urmează a fi luaţi în considerare:

  • Caracterul sofisticat şi ambiguu al conţinutului caietelor de sarcini pentru licitații, care limitează accesul participanților, creşte exagerat costul proiectului, dar, și mai grav, oferă comisiei de licitație oportunitatea să manipuleze în mod subiectiv cu procedurile de licitaţie
  • Probabilitatea majoră de apariţie a înțelegerilor ascunse între Comisia de licitație, constituită din reprezentanţii Transgaz-România și companiile din România
  • Lipsa transparenței în procesul de licitație. Conform procedurilor legale, ultima etapă a fiecărei licitații sunt negocierile directe care se anunță public. Însă, în realitate, toate negocierile sunt purtate doar în bază de invitație
  • Selectarea unor companii suspecte, fără experiență în domeniu. astfel are loc tergiversarea executării lucrărilor și punerea în funcţiune a gazoductului cu mari abateri si potenţiale pericole de securitate în acest domeniu specific

În aceste condiții, se impun drept necesare următoarele măsuri urgente:

  • Expertizarea caietelor de sarcini pentru fiecare lot al licitației anunțate prin prisma legislației naționale și a cerințelor minime necesare de întreprins. Se impune de examinat preponderent cerințele profesionale, tehnice și financiare
  • În cazul depistării unor abateri esențiale, de a recomanda schimbarea acestor caiete de sarcini prin consolidarea loturilor după specificul lucrărilor de executat și anunțarea unor proceduri repetate de licitație
  • Asigurarea unei supravegheri permanente și continue a procesului de licitație desfășurat, pentru a evita costurile exagerate și cheltuielile inoportune care ulterior, prin consecinţă vor fi solicitate pentru a fi incluse in tariful final

Dat fiind aceste grave abateri, nu e clar de ce tace Parlamentul Republicii Moldova, Guvernul care tot anunță că de la anul vom avea gaz românesc, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică şi Procuratura Anticorupţie.

Totodată, reieșind din situația că abateri sunt multe și ele oricum vor fi depistate, mai devreme sau mai târziu, riscăm să ne pomenim cu dosare de judecată europene care să stopeze orice conductă pe mulți ani înainte!

O zi frumoasă să aveți!

—-

În cazul în care companiile menționate au ceva de spus – sunt invitate să se expună, loc pe blog este pentru toți, deși …

Comentarii

comentarii


So, what do you think ?