Cum e să fii Tată.

O însemnare scrisă în urma unui eveniment mai puțin plăcut dar cu un final, sper eu, fericit pentru o mică ființă care a fost aruncată de cea care i-a dat naștere într-un tomberon, găsită de străini, dusă la spital și pe urmă recuperată de mamă. La asta voi reveni în finalul articolului.

Să fii tată e ușor. Atunci când cea mare e la grădiniță iar cea mică doarme sau când e cu mama (deși în al dolea caz nu-s atât de sigur). Nu cred că sunt un tată bun deși, am impresia, că nu-s cel mai rău tată de pe lume. Am asistat la nașterea ambelor fete și, tehnic vorbind, le-am văzut înaintea Mihaelei.

Da, eu am cele mai frumoase fete. Și asta e axiomă și nicidecum teoremă. Și nu doar că ele sunt frumoase dar, având cea mai frumoasă soție din lume, nu poate fi altfel. Chiar dacă eu sunt o maimuță grasă și lenoasă. Și aici intervine o parte tristă a problemei. Va cam trebui să revin la burta mea care-i destul de impunătoare și să slăbesc un pic pentru ca să nu ajung să nu-mi pot duce fetele în brațe. Mai ales că merită asta din plin. Chiar dacă cea mare deja arată semne de o mică alintare. Dar, dacă tot e ”Princess” merită. Mai ales atunci când face vreo boroboață și vine și mă cuprinde. Acest sentiment, chiar dacă uneori simt că e mimat din partea ei, este cel mai plăcut de pe pământ. Nici nu vreau să îmi închipui ce va fi când mă vor cuprinde ambele.

Da, eu am cea mai frumoasă soție. Și-i mulțumesc în fiecare dimineață pentru cele mai frumoase fete.

Să fii tată e greu. Pentru că, imediat ce afli că partenera de viață e însărcinată gândul o apucă hăisa. Așa, la aflarea faptului că Mihaela e însărcinată, mintea automat a înțeles că trebuie de cumpărat automobil. Atunci când a apărut Renata mintea automat a înțeles că Republica Moldova nu este, cu părere de rău, la moment cea mai sigură țară pentru a-mi crește copiii. Anume de asta la un an și jumătate al ei am luat-o spre Tallinn. Nu e ușor, deloc, dar ele merită. Și nu doar ele. Noi cu Mihaela nu suntem într-atât de bătrâni ca să nu ne putem bucura de viață iar fetele s-au deprins cu faptul că părinții pot ușor să se pornească la mii de kilometri și nu are importanță că e Austria, Moldova, Grecia sau pur și simplu un scurt ”break” în Tartu.

Să fii tată e plăcut. Și aici nu pot descrie multe pentru că aceste momente trebuie trăite și simțite.

Eu sunt cel mai fericit tată, chiar dacă uneori noaptea trebuie să te trezești și să aduci apă pentru că i-a venit brusc setea. Chiar dacă uneori trebuie să ieși seara afară să adormi odrasla. Chiar dacă uneori ea plânge fără să știe singură ce vrea. Chiar dacă …

Și acum revenind la cazul tinerei care și-a abandonat copilul într-o ladă de gunoi.

Acel copil are un tată, deși el nu prea poate fi numit așa mai ales că s-a culcat cu o tânără de 17 ani și a lăsat-o baltă după ce nu a putut să se protejeze. Sper că tânăra să-și rezolve viața, deși îi va fi greu. Acum e plasată la un centru familiar. Motivul e simplu – tatăl ei nu o primește acasă pentru că l-a făcut de rușine. Nici pe el nu l-aș numi tată. Pentru că el e vinovat de educația fiicei sale și ce fel de tată e el dacă-și lasă copilul în cel mai tragic moment al vieții.

Nu sunt eu în drept să dau sfaturi cum e să fii tată, dar vreau să vă repet – Sunt cel mai fericit tată din lume.

Comentarii

comentarii


So, what do you think ?