Statut scris ieri, pe facebook, de Darth Vader și transpus pe blog pentru a nu pierde aceast gând foarte bine descris.
///
Prolog
Ajutorul pe care îl acorzi altor oameni e unul dintre cele mai intime lucruri în viață, tu împarți cu alticneva o parte din bunăstarea ta, deci trebuie să faci asta inteligent.
Primul lucru care trebuie reținut e faptul că tu perosnal, nimănui nu datorezi nimic, nici măcar parinților, tot ce faci pentru alții e exclusiv dorința ta și nu trebuie să fie dictată de sentimentul datoriei sau de sentimentul de vină sau de rușine pentru ca ai mai multe decât alții.
–
Ajutorul trebuie să fie rațional, ajutați trebuie cei care au șanse să se puie pe picioare și să ajute și ei pe alții la rândul lor. Dacă oamenii sunt cerșetori profesioniști – tu nu ajuți, tu încurajezi sărăcia și lenea.
La fel nu trebuie de ajutat pe nimeni care nu cere ajutor, niciodata nu încerca să ajuți pe omul care nu cere ajutor, chiar dacă e în belea. Altfel, te prefaci în robul lui, iar orice reproș se va lovi de argumentul: Tu singur ai propus ajutor, eu nu am cerut.
Nu ajutați niciodată pe cei care se pot ispravi singuri cu problemele lor, omul trebuie să se învețe singur să se isprăveasca cu intemperiile vieții, altfel tu îi furi acest drept, iar el se deprinde să caute mereu calea ce mai simplă. De exemplu: sunt sute de familii cu parinți perfect sănătoși care trebuie să aibă singuri grijă de copii lor, de numărul și condițiile lor de trai și cu unele excepții, regula e valabilă pentru aproape toate cazurile.
Nu ajutați pe cei care deja au fost ajutați, starea de nevoiaș cronic se cultivă anume prin ajutor sistematic. În afară de cazurile tragice – copii abandonați care fizic nu se pot intreține, bătrâni fără speranță, ect – nu ajutați de două ori aceeaș persoană, toți au dreptul la o a doua șansă, dar nu mai multe.
Singuri decideți pe cine și când ajutați numai prin prizma propriilor valori și posibilități,
nu uitați, voi tot aveți copii și părinți, în primul rând ajutații pe ei, nu e egoism – e calcul matematic. Șansele ca o să fiți și voi ajutați inapoi sunt mai mari anume de la ei.
Ba mai mult, dacă fiecare din noi ar avea grijă de minim părinții și copiii săi, nu ar mai exista probleme sociale.
Desigur că există și excepții – copiii orfani, bătrânii singuratici, bolnavii incurabili, aici trebuie de ajutat necondiționat, sunt situații de forță majoră, dar, din practica mea, ei au nevoie de cele mai puține fonduri și sunt 10-15% din masa întreagă de “nevoiași”.
Epilog
În marea majoritate a cazurilor o să regretați ajutorul acordat, fiți pregătiți pentru asta.În 99% din cazuri, o să fii blamat și ignorat de oamenii pe care i-ai ajutat, așa e construit omul, în marea majoritate a cazurilor, omul percepe bunătatea și compasiunea ca pe slabiciune și prostie.
Trebuie să înțelegeți asta când vă băgăți – în loc de apreciere și respect o să primiți ignoranța și insulte, deci, dacă faceți asta ca să vă cizelați look-ul, uitați. Istoria cunoaște sute de mii de altruiști care au fost decapitați de însuși oamenii pe care i-au ajutat. Acest fenomen e omniprezent, chiar și în societățile post-industriale.
Iar cel mai important, rețineți, ajutorul care îl acordați – îl faceți pentru voi. Socotiți că achitați niște impozite cerești, deci, nu e ok să te lauzi cu actele de caritate numai dacă gestul nu conține un îndemn la acțiune sau nu implică o colectare de fonduri, atunci e perfect ok să faci asta public.
Fiți mai buni, sprijiniți pe cei care au nevoie cu adevărat și nu uitați de zicala antică chinezească, preluată și de Isus din Nazaret:
“Da-i omului un pește și va avea de mâncare o zi.
Invață-l cum să pescuiască și va avea de mâncare toată viața.”
Comentarii
Nu uitați să urmăriți canalul blogului pe Telegram. Dacă vă e dor de imagini puteți da follow pe Instagram. Iar dacă încă nu ați dat like la pagina de facebook a blogului vă invit să o faceți și pe asta.
So, what do you think ?