Ideea offline-ului cu Igor Dodon a apărut spontan. In urma unor comentarii de pe facebook. Mi-a scris ca are o promisiune nerealizata. La offline-ul trecut a promis că mergem la Sadova.
În așa fel am ajuns acolo. Probabil, dacă sunteți pe facebook, ați văzut fotografii din beciuri, de la masă etc. Probabil ați văzut și comentarii sau statusuri de la diferiți friends care mereu au ce comenta. Dar să le luăm pe rând.
Am pornit din Chișinău pe la 11. Cu un microbuz, un VIP Shuttle chiar, așa cum a reușit să-l fotografieze Vasea. A fost prima dată probabil când bloggerii au ajuns la timp. Dodon a mers cu noi, chiar dacă venise cu mașina personală. A impresionat-o pe Mihaela cu asta. Mă gândeam la început să merg și eu cu mașina spre sat și mă gândeam că au un drum foarte prost de la traseul central. Ajunși la indicatorul spre sat amplasat în centrul Vorniceniului mi-am dat seama că am greșit. De la traseu spre sat este drum bun. Pe drum liderul socialiștilor a recunoscut că a utilizat resursa administrativă pentru a construi un drum bun spre Sadova.
Ajunși în sat ni-a povestit date tehnice, eu nu le mai țin minte, sigur undeva pe wiki, ceea ce e interesant e că satul e împrejmuit de păduri pline de stejari. Și casele și porțile la o bună parte din locuitori sunt verzi. Iar pe unele porți sunt elementede ornament în formă de ghindă. Era clar că satul nu e deloc comunist ceea ce a confirmat-o și Dodon. Speră că va schimba situația și va face satul socialist.
Prima locație, și de fapt cea mai principală, a fost tabăra din sat. Ea aparține dlui Gula. Ajunși la tabără am fost primiți cu plăcinte calde de tot și cu vin. Vin bun, Cabernet de casă. Am făcut o mică excursie prin tabără și am ajuns în beci. Mai degrabă spus în rai. Raiul unui consumator de produs alcoolic bun de tot. Dl Gula, pe lângă vin are foarte multe feluri de vișinate, merișorate, caisate etc, nici nu știu cum să le traduc corect din rusă. Normal că am gustat din vin, alb și roșu, pe urmă nuș ce băutură pentru fete. La final, după ce au ieșit aproape toți, am rămas cu dl Gula și l-am rugat să servim un bic de cornișată (probabil așa ar trebui să se numească tinctura din coarne). Gustul ei este irepetabil. După vreo 200 ml de ea sigur vezi raiul.
După ce am ieșit din beciul dlui Gula am făcut câteva poze protocolare în zăpadă și am mers în Casa Mare unde ne aștepta masa. Acolo dl Dodon a repetat ideea că atunci când va avea bani va cumpăra tabăra, inclusiv și pentru faptul că dl Gula deține la moment patul pe care a dormit în copilărie 🙂 Discuțiile la masă nu zic că nu mi-au fost interesante, dar nu a fost ceva nou pentru mine, poate mai puțin duelurile verbale între bloggeri și Dodon, mai ales critica dură adusă de Gabriela. Simt că la un moment dat vroia să boxeze chiar. Sarmalele la Sadova sunt extraordinare!
În timp ce oamenii discutau pe tonuri mai înalte afară se cocea carnea. Ce fel de carne fără discuții. Am ieșit afară însoțiți de grappa dlui Gula. Acolo ne așteptau bucăți de șorici. Uuu, tare bun a fost. Între timp s-a apropiat dl Alexandru Dodon, proprietarul hotelului Prezident. Menționez că era al doilea Alexandru Dodon în tabără, or primul era fratele liderului PSRM. Așa s-a dus pe apa Sâmbetei mitul că proprietarul de la hotel e frate cu Dodon. O, bine că mi-am amintit, el a promis că ne duce la saună 🙂
Finalul mesei din Casa Mare a fost interpretarea Doinei de profesorul din școala Sadova, actualul director și Om, dl Dumitru Tataru. Iată extras din Doina.
Conform obiceiului casei la ieșire ne aștepta o cană de izvar, o căprioară lângă fiecare s-au fotografiat majoritatea căprițelor, oops, bloggerițelor și câteva fotografii oficiale, care, nu am idee de ce, pe aparatul foto s-au primit fără focus 🙂 Astfel ne-am luat rămas bun de la tabără și am mers spre casa părintească a lui Dodon.
Din fața casei părintești e o panoramă de milioane. A scris și Tania despre priveliște. Prima ce ne-a arătat după ce am intrat pe poartă au fost viile. De dimineață încă ni s-a spus că fiecare gospodar în sat nu produce mai puțin de 10-15 tone de vin pe sezon. Sunt familii care produc și 30-40 tone de vin. Noi, ca oameni invitați, am mers în beciul ”de arătat” al casei. Mă tem că dacă intram în beciul de bază nu mai ajungeam la Chișinău nici până azi 🙂
Nu mă voi apuca să laud beciul. Beci ca beci, multe și de toate. Important e că acum în beciul meu am un borcan de trei litri de ”și trebu” din beciul lui Dodon 🙂
Despre casa muzeu cu mii de sticle de tărie a scris bine Grigorii Duca, puteți citi la el detalii. Eu doar vă voi spune că era destul de interesant să urmărești duetul dintre Alexandru Dodon (acel de la Prezident) și un acordeonist interpretând imnul satului Sadova.
Cam asta e. Parcă am dat linkuri la toate însemnările bloggerilor care au fost și au scris, vă propun să le citiți să vedeți ce nu a încăput în memoria mea.
Eu sper că ceilalți care vor face offline-uri ne vor duce și ei în localitățile lor de baștină. Hmm, nu am fost niciodată la Colonița 🙂
Aveți grijă de voi!
P.S. De ce în titlu e scris ”ratat”? Fiindcă pentru mine a fost Redescoperă Sadova 🙂
Comentarii
Nu uitați să urmăriți canalul blogului pe Telegram. Dacă vă e dor de imagini puteți da follow pe Instagram. Iar dacă încă nu ați dat like la pagina de facebook a blogului vă invit să o faceți și pe asta.
So, what do you think ?