fbpx

Dansurile: mândrie sau rușine națională

De multe ori vorbeam cu Mihaela că vom da copilul nostru la dansuri. Să poată dansa.

Am frecventat și eu secția de dansuri în copilărie.

Cu toții ne mândrim cu ”Codreanca”. Dar nu totul e roz în împărăția dansurilor din Republica Moldova. Vă invit să citiți un material care mi-a fost trimis pe mail de un grup de părinți ai căror copii dansează:

////////////////////////////

Dansurile sportive din Moldova – mit şi realitate.

Recent în capitală s-a desfăşurat o nouă ediţie a Campionatului Internaţional de Dans Sportiv, devenit tradiţional pentru această perioadă a anului. Campionatul este un eveniment bine mediatizat, iar ediţia din anul acesta a atras atenţia prin rezultatele incredibile pentru sportivii nostri – 90% din medaliile cîstigate.

M-am bucurat nespus, ca oricare altă persoană, retraind un sentiment profund de mîndrie pentru noi, moldovenii. Şi fericirea mea ar fi fost fără de sfîrsit, dăcă, din întîmplare, la urechile mele n-ar fi ajuns nişte zvonuri contradictorii vizavi de  acest campionat. Am fost intrigată, punîndu-mi şi eu întrebarea: oare atît de slab dezvoltat este acest sport în celelalte 30 de ţări foarte avansate din punct de vedere economic, participante la concurs, dacă majoritatea premiilor au fost luate de către dansatorii moldoveni.

Ca să nu mă bazez doar pe zvonuri, în ziua a doua de concurs am discutat cu mai multe persoane: sportivi, antrenori, arbitri, foşti sportivi întorsi de Paşti din străinătate, părinţi şi simpli spectatori.

„Toate concursurile naţionale şi internaţionale, desfăşurate în Moldova sunt trucate” – au spus în unanimitate toţi, în afară de simpli spectatori, care nu sunt iniţiati în această bucătarie. Şocant, dar această frază a fost spusă calm, de parca ar trebui sa fie normă. Mai mult ca atît, am aflat că scenariile se fac înainte de concursul propriu-zis. Se ştie cu exactitate cine va urca pe podium, indiferent de calitatea prestaţiei, iar interviurile cu viitorii campioni pentru posturi TV se fac înainte de evaluare.

Asa s-a întimplat în cadrul Campionatului Internaţional de Dans Sportiv, desfăşurat la Chişinău. Se cunoştea din timp că primul loc este pregătit pentru perechea din Moldova, dar diferenţa dintre nivelul evaluării era atît de evidentă, încît incredibil era, că se va recurge la astfel de truc.

Cu toată stima pentru reprezentanţii Moldovei, trebuie să recunoaştem că evaluarea a cel puţin 2-3 perechi a fost superioară perechii moldovene. Însă la Palatul Republicii înmînarea premiilor a mers după scenariu, sportivii noştri au urcat pe podium, fapt ce a bucurat publicul, dar a uimit mulţi antrenori. Unii sportivi, prezenţi la campionat, au mărturisit, că le va fi jenă sa recunoască peste hotare că vin din Moldova, deoarece de azi înainte moldovenilor le va merge vestea că fură medalii la ei în ţară, fără mustrări de conştiinţă.

Şocant, dar trucarea a avut loc în prezenţa arbitrilor internaţionali. La mijloc sunt interesele personale, inclusiv financiare. La astfel de concursuri sunt invitati „arbitri-prieteni”, cu o reputaţie dubioasă, care se ajută rciproc, iar pentru ochii lumii, din comisie mai fac parte cîţiva arbitri oneşti, necoruptibili, care, din păcate, nu pot influenţa semnificativ corectitudinea arbitrării.

Acest fapt se poate observa din descifrările de arbitraj. Însă, organizatorii ultimului campionat au refuzat să le prezinte, probabil de teama unui scandal.

Tactica dată funcţionează de mai mulţi ani fără de schimbări, pentru toate categoriile de vîrstă, iar în urma a astfel de trucări prestigiul Campionatului din Moldova scade considerabil, se formează o imagine proastă a ţării-organizatoare, se provoacă traume psihologice, iar participanţii-oaspeţi sunt dezamăgiţi. Din ce în ce mai mulţi sportivi şi cluburi cu renume refuză participarea în concursuri desfăşurate în Republica Moldova din cauza acestor jocuri după culise.

Probabil, participanţii de peste hotare nici nu sunt prea doriţi, pentru a nu încurca gazda să desfăşoare „tema de acasă” pregătită din timp.

De la un timp încoace, la un campion adevărat revin cîţiva „de carton”. În ţările civilizate din Vest concursurile sunt obiective, cu un procent de politizare foarte scazut, în comparaţie cu Moldova şi Ucraina, care sunt lideri la acest capitol.

Sportivii din categoria 12-14 ani sunt promovaţi la fel cu cei de 18 ani, şi puşi în faţa aceloraşi sarcini. Această matematică simplă, vorbeşte despre nivelul actual al acestui sport, fără de principii morale, care promovează şi urcă pe podium proprii copii.

Ar fi incorect să nu recunoaştem că sportivii noştri muncesc şi investesc enorm în acest domeniu, însă la Campionatele cu o arbitrare corectă, campionii de carton – copii de sponsori, ambasadori, preşedinţi de cluburi şi federaţii sportive – rar ajung să danseze în finală.

Regulamentul competiţiilor este încălcat. În Rusia, România şi alte ţări, preşedinţii  federaţiilor sportive sunt persoane publice, cu reputaţie înaltă, care, conform statutului, nu au cluburi personale. Promovînd principii democratice, susţinere reală şi egală, în primul rînd a talentelor şi doar apoi a sportivilor cu posibilitaţi financiare, au ridicat, într-un timp scurt, nivelul dansului sportiv la cel mai înalt rang.

De ce tac antrenorii şi parintii?! Au frică să vorbească – îşi pot pierde serviciul, iar copii sa nu mai primeasca ore individuale. Sportivii, care i-am întîlnit, întorşi de Paşti din străinătate, plecaţi cu voie sau fară, mărturisesc că nici ei nu erau protejaţi de Federaţia Moldovenească de Dans Sportiv, deoarece această organizaţie, monopolizată de aceeaşi persoană timp de 20 ani, foloseşte structura obştească doar pentru sustinerea brend-ului propriului club.

Incontestabil, fondatorii clubului-monopol îşi au meritele sale, dar de ceva timp încoace, tot ei, cu părere de rău, poate inconştient, împiedica dezvoltarea liberei concurenţe – cluburile concurente sunt metodic „slabite” sau nevoite să iasa din Federaţie. Cele rămase, care acceptă tăcit jocul monopolistului sunt folosite mai mult ca „material de umplutură” la campionate, pentru ridicarea de rating a „campionilor de carton”.

„Au fost şi vremuri frumoase”, spun foştii sportivi, „cînd erau multe cluburi autohtone puternice, iar campionatele interne nu erau atît de politizate. In acele vremuri pe podium ajungeau cei mai buni”. Oare de ce Federaţia nu permite Asociaţiei să funcţioneze normal, printr-o judecată de durată, nu cumva din frica de concurenţă?!

Presiunile şi nedreptăţile care se comit, aruncă în afara sistemului dansatori şi antrenori talentaţi, care astăzi măresc faima Germaniei, Danemarcii, României, Greciei, Italiei, SUA şi altor ţări.

De ce s-a ajuns pîna aici?

Cred că activitatea Federaţiei, camuflată după reportaje faimoase, transmise de posturile noastre de televiziune, trebuie luminată. Spectatorii să afle cum sunt folosiţi banii publici, deoarece finanţarea fiecărui campionat se face nu numai din veniturile persoanelor fizice şi a sponsorilor, dar şi din bugetul Ministerului Tineretului şi Sportului şi a Federaţiei Internaţionale de Dans Sportiv.

Celelalte federaţii de sport din Moldova achită nu numai drumul şi cazarea peste hotare, ba chiar şi acordă burse lunare sportivilor cu rezultate excelente, în mod public şi transparent. Daca se face acelaşi lucru în cadrul Federaţiei Dansului sportiv, de ce nu este afişat?

Comitetul Naţional Olimpic a avut mai multe sesizări privind haosul din Federaţia Moldovenească de Dans Sportiv, ce nu conferă faimă sportului, dar „acoperisul politic” de odinioara a salvat-o de fiecare dată pentru că politicienii vedeau totdeauna doar ambalajul, iar restul nu-i interesa. Timpurile, însa, s-au mai schimbat… Poate şi Ministerul Tineretului şi Sportului are o parere!

Indiferent cum va evolua situaţia, părinţii, în continuare, îşi vor încuraja odraslele în practicarea acestui sport frumos, vor face în continuare eforturi pentru a achita antrenamentele, costumele sau rochiile strălucitoare, deplasările la concursurile internaţionale, care, din spusele unor părinţi, depăşesc anual suma de 10000 de euro. Insă. cu siguranţă, nu vor mai tolera concursurile trucate din banii proprii.

Mai multă transprenţă în dans – mai multe talente; mai multe talente – mai mulţi campioni adevăraţi; mai multi campioni adevăraţi – mai multă mîndrie de ţăra. Foarte simplu.

/////////////////////

Trist!

Comentarii

comentarii


5 Comments

  • moldoveanul |

    la dansuri e ca la trânta națională. adică, n-ai plătit banul, n-ai cum să fii primul pe podium și respectiv să ieși din țară. de aici și unde suntem.

So, what do you think ?