fbpx

7 aprilie pentru mine

Însemnare scrisă pe 6 aprilie 2011.

7 aprilie 2009 a fost o dată. Tot o dată a fost și 6 aprilie 2011. Tot o dată va fi și 7 aprilie 2011.

Eu am fost pe 7 aprilie 2009 în centrul Chișinăului. Am văzut ce a fost. De aceea nu cred nici o iotă din ce spun majoritatea. Eu am stat de vorbă și cu Mihaela, și cu tata și cu părinții lui Gicu care își făceu grijă de el. Am stat de vorbă de pe telefonul mobil.

Scriam pe twitter din centru despre ceea ce se face acolo. Aveam net la mobil. Și acasă aveam net.

Am șters peste câteva zile toate mesajele de pe twitter. Mă temeam de SIS. Îmi pare rău că le-am șters.

Pe 7 îl țineam pe Gicu să nu arunce cu o piatră în Președinție. Mă bucur și acum că l-am oprit. Și m-am oprit și pe mine.

Mă simțeam bine când în fața mea a fost răsturnată mașina celor de la EuTV. roșca este mare #mat, merită.

În centru eram cu Sașa și cu Gicu. Am încercat să vedem totul, și în centru și în jurul clădirilor.

L-am văzut pe Lupu, cum mergea de la Parlament la Guvern. Înconjurat de paza de corp. Își ducea singur sacoul, era cald. Nimeni dintre protestatari nici măcar nu a încercat să se apropie de el. Sunt sigur că mai mult de jumate nici nu știau cine e Lupu.

După 7 aprilie a urmat 8 aprilie. Am trecut pe la Președinție.

7 aprilie s-a transformat într-un moment politic. Moartea lui Valeriu Boboc s-a transformat în cloundată electorală. Ca la noi.

Iată o fotografie de pe 7 aprilie 2009 (nu cred că e corect să public o fotografie străină fără watermark mare, dacă ceva Constantin este pe Facebook, îl contactați și cumpărați fotografia):

 

Comentarii

comentarii



Nu uitați să urmăriți canalul blogului pe Telegram. Dacă vă e dor de imagini puteți da follow pe Instagram. Iar dacă încă nu ați dat like la pagina de facebook a blogului vă invit să o faceți și pe asta.


4 Comments

So, what do you think ?