Profesorul este nevoit să ia mită!

Am fost ceva timp lector universitar. Am trecut prin universitate, de aceea ştiu despre ce scriu.

Profesorii sunt obligaţi să ia mită. Tre să fi martir (oricum nu trăiesc mult timp) ca să nu iai mită, sau trebuie să ai un alt venit. Alt venit este caracterizat pentru doamne unele dintre care au posibilitatea financiară de a nu lua mită. Au soţi care „fac bani”!

În rest nu este posibil să nu iai mită la salariul oferit de către stat. Statului îi este totuna de profesori, ori el (Statul) ştie că profesorii ia mită. Chiar şi statul dă mită profesorilor, adică reprezentanţii lui.

Partea grea este că nivelul de studii din cauza mitei scade or studenţii înţeleg că nu are rost să înveţi dacă la sfârşit vei da 10, 50, 300 de euro ca să treci de examen. Acum în universităţi e timpul numărării bobocilor.

Sigur că sunt excepţii. Cu părere de rău foarte puţine.

Comentarii

comentarii


18 Comments

  • Curbet Alexandru |

    din acest motiv profesorii ar trebui să facă o grevă , dar nu ca cea de anul trecut , ci una pe termen larg , casă oprească sistemul de învăţământ . Acum ,dacă se hotărşte la nivel naţional să se ia mită , este o dilemă – cei care iau mită – vor face lecţii , iar cei ce nu iau – vor face grevă .
    Trebuie unitate în toate aceastea .
    Ai dreptate , din această cauză -scade calitatea sistemului de învăţământ . şi va scădea mult mai mult dacă nu se iau măsuri imediate.

  • Alina Timotin |

    Avind-o pe mama profersor, inteleg mult prea bine sensul „salarii mici”. Mita reprezinta : o sursa de venit ,dar si o cheltuiala pentru student. Anul acesta termin universitatea si chiar am intilnit o multime de cazuri. Daca studentul e lenos, nu vad mita ca pe o problema , ea e un fel de echilibrare intre „nu vrei sa muncesti-platesti”. Ca oricum cu notele nu conteaza.
    Ceea ce-mi displace este ca sunt cazuri cind esti impus sa cumperi lucruri, un fel de mita indirecta. Si asta doar ca sa fii admis la examen. Asta e „naglioj”. Macar constiinta sa aiba, lasa sa sa puna un 5 de pomana uneori.Si fara daruri de uns ochii.. (Nu spun ca nu-s exceptii)

  • eugen |

    Alina, fiecare dintre noi ştie multe cazuri. Eu nu văd problema principală în mită ci în calitatea studiilor. Ea scade odată cu faptul că profesorul ştie că oricum va avea bani, important e să aibă examene importante.

  • eugen |

    Ion, eram tânăr şi prost. Tu ştii mai bine ce mită luam 🙂 De asta cred că colegii tăi „mă iubesc” şi acum. Deşi se salută.

  • Cristina |

    De la mine n-aţi luat mită când am întârziat cu 15 min. la examen… 😀 😛
    P.S. Noroc de dna Ţurcan … ))))

  • Cristina |

    Şi, apropo de răspunsul pe care i l-aţi dat lui Surdu, studenţii v-au iubit, pe bune, dar nu v-au arătat-o din cauza atitudinii dvs. relativ şi aparent distante…

  • eugen |

    Cristina, erai „liubimcik” iar mie nu îmi plăcea şi nu îmi place chestia asta. Se mai întâmpla să comunic în afar orelor cu studenţii dar în clasă mă străduiam ca toţi să fie egali.
    Referitor la „iubit”. Am auzit de multe ori pe coridor cum eram numit „bou, terorist sau berbec”. S-a întâmplat să fiu ameninţat şi pe blog şi de câteva ori de soţii studentelor, doar că îmi era totuna. Pofighism tineresc probabil.

  • Cristina |

    Opa! Teaks, pe rând….
    Unu. „Cristina, erai “liubimcik” iar mie nu îmi plăcea şi nu îmi place chestia asta.” – asta kum?…
    Doi. Iaka eu fac publică atitudinea mea faţă de dvs., mai ales pentru că ştiu că persista printre studenţi. Or, dvs. eraţi un prof super, interesant, carismatic, dar corect, în sens că la dvs. nu treceau drăgălăşeniile, copilăriile, într-un cuvânt, chestiile cu care studenţii „cuceresc” profesorii, în afară de cunoştinţe, evident…)) Şi aşa cum ţineaţi studenţii la distanţă, iar ei, studenţii, şi, mai ales eu, interpretau această distanţă ca pe o antipatie, apărea reacţia de apărare, tipa, of, ce terorist, of ce nu-mi place proful ăsta, cu umilul subtext: „De ce oare nu mă înghite Luchianiuc?”…))
    Şi iaka aşa cum dvs. nu m-aţi „iubit” tare, da eu permanent intram în dispute cu unii colegi când venea vorba de dvs., pentru că eu mereu am fost de părerea că unui om deştept i se pot ierta mai multe, cum ar fi mândria, verticalitatea şi chiar şi un soi de îngâmfare cultă şi la locul ei.

  • eugen |

    Cristina erai „liubimcik” a lui dna Ţurcan. Tre să recunoşti…
    Mi-au crescut urechile şi m-a apucat nostalgia.

  • Cristina |

    Şi ca să nu apară pe aici @nvartolomei şi să zică „blogul nu e chat!”, zic repede şi gata, tac! Or, numai „liubimcik” nu m-am simţit la facultate… Poate doar în anul I un pic… Şi, cu atât mai mult, dacă am fost eu „liubimcikul” dnei Ţurcan, atunci dumneaei a ascuns foarte bine de mine acest lucru…)

  • eugen |

    El (nvartolomei) dictează reguli pe blogul lui. Cine strângea bani pentru abonamente de troleibus, cine reprezenta fac. în senat sau nu ştiu pe unde?

  • Cristina |

    Eu eram preşedintele biroului sindical al facultăţii noastre şi de aici reieşeau toate celelalte: membră a senatului USM, circulatoarele, apropo, cea mai neplăcută responsabilitate… ;), activităţile gen tvc, balul bobocilor etc… Aveam, de fapt, o singură funcţie, restul fiind doar … „вытекающие обстоятельства”. Reprezentanta facultăţii noastre în Senatul Mare, în perioada în care am studiat eu, a fost Lilia Lozan, pe care am propus-o eu cu Viorica Turtureanu, precedenta „sindicalistă” )), dar pe care s-au grăbit să o scoată studenţi care nu pricepeau o iotă în structura studenţească universitară şi nu se implicau în niciun fel. După Lilia, reprezentant în senat a fost numit Sergiu Monastârlă, pare-mi-se şi acum e tot el.
    Dna Ţurcan nu a avut nicio contribuţie cu faptul că eu am ajuns în comitetul sindical, eu rămăsesem un fel de interimar când absolvise Viorica, pentru că vara nu puteam alege un nou preşedinte. Ulterior, a rămas de la sine, unii profi au zis să rămân, şi deja cei din comitet… Uneori chiar aveam impresia că dna Ţurcan vroia să schimbe lucrurile, dar avea nevoie de un motiv concret… Sincer, nu am simţit să mă iubească ori să mă protejeze cineva în mod special la facultate… Chiar e nostim că s-a lăsat o aşa impresie… Cine ştie câţi nu mă „iubeau” anume din acest considerent greşit…))

  • Alina Timotin |

    Un pic am rabufnit ieri.Complet de acord in privinta calitatii joase a studiilor din Moldova.Carte sigur nu se face.Pot numara pe degete profesorii pe care ii stimez si de la care mi-au mai ramas ceva cunostinte.Totodata studiile depind mullt si de student.Calitatea studiillor e influentata si de dorinta studentului:).

  • eugen |

    Lipsa de interes vine uneori şi de la faptul că se ia mită. Deşi, persoanele care într-adevăr vor să facă studii învaţă!

  • Cristina |

    Iată atîta tam-taram cu mita asta… Dar în 4 ani de facultate n-am cunoscut astfel de cazuri. Speculaţii – бери, не хочу! Dar să văd eu student care să zică, da, eu am plătit uite profului cela – nu există (vorba dlui Postu). Am auzit multe istorioare de genul prietena mea a plătit, prietena prietenei mele, „mama mă-sii ei” a plătit…))
    Un mic „dar” e totuşi aspectul cu profesorii „împrumutaţi”, adică cei de la alte facultăţi, care fac contract cu facultatea pentru un semestru, un an, să zicem, şi puţin le pasă de soarta jurnaliştilor în devenire, precum şi de impresiile pe care le lasă studenţilor de aici. Am avut persoane în grupă care ziceau că au plătit. Dar, aceeaşi poveste, n-am văzut cu ochii mei…

So, what do you think ?